Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]
Predictibilitatea nu se împacă deloc cu haosul. Cad dinte peste dinte. Antagonice, ireconciliabile, reciproc anihilante.
Soluţia disperatului, când nicio salvare probabilă statistic nu se mai întrevede, este generarea de brambureală.
Pentru că în brambureală, în haos, când regulile jocului, logica şi bunul simţ comun sunt abolite, totul devine posibil.
Ne îndreptăm într-un ritm galopant spre o astfel de singularitate. Miza prezidenţialelor i-a dereglat pe toţi. Şi asta pentru un singur simplu motiv: alesul ce rezultă din preferinţele populare nu este pe placul crupierului care învârte platanul ruletei şi lansează bila. Crupierul vrea pe altcineva, pe cineva care, în condiţii normale, ar fi imposibil să se impună. Şi atunci se apelează la halucinogene, la manevre care să genereze confuzie, la înşelătorii afective.
Când alegătorul pauper şi neinformat, din vasta ruralitate românească, se va afla în faţa unui buletin de vot cu minimum 10 candidaţi pe el (căci deh, avem diversitate, şi Kelemen Hunor şi Dan Diaconescu şi Călin Popescu Tăriceanu şi Ioan Ghişe şi Cristian Diaconescu şi Vadim Tudor şi ce zbanghiu s-o mai trezi din vise bahice direct în delirul prezidenţiabilităţii gen MRU ori Mircea Geoană ori Monica Macovei), ce va face (el, alegătorul)? Se va lua cu mâinile de cap şi va plesni ştampila aşa cum ar da cu lopata să strivească un gândac de Colorado de pe cuibul cu cartofi: mai mult cu năduf decât cu discernământ şi luciditate. Căci una e să înveţi dinainte să recunoşti pe hârtia aia două nume, Ponta şi Iohannis, şi alta să fii obligat să descifrezi un pomelnic de… nici nu şti ce or fi ăia: sfinţi, domnitori din istoria neamului sau nume de medicamente cu reduceri la farmacii.
Brambureala însă este în plină procesare şi la alte nivele: aşa zisa justiţie, aşa zisele instituţii de forţă, nu stau nici ele cu mâinile in sân. Se ascultă şi se înregistrează în draci, se construiesc dosare penale la foc automat, se pun la cale strategii de compromitere sau scoatere din joc la ordin. Ponta ar putea fi săltat cu mascaţii în orice moment (prielnic) dar, la nevoie, nici Dragnea sau Ilie Sârbu sau Mazăre sau Marian Oprişan sau, chiar, Sorin Oprescu, nu ar fi de neglijat în nobilul demers de desăvârşire a izbăvitoarei debandade.
Iohannis are un proces cu ANI ce oricând ar putea fi accelerat şi finalizat cu o condamnare tocmai bună de a-l descalifica în ultimul moment pentru competiţie. Ar putea fi astfel împins în locul lui, ca soluţie de avarie, Cătălin Predoiu, rezerva de laborator a “dreptei unite”, şi să ne trezim că vom avea de ales în turul doi între afinul lui Scaraoţchi şi prostănacul lui Iliescu. Tare, nu? Ambii agreaţi de licurici, ambii cu disponibilităţi largi în materie de reintegrare a lui Traian Băsescu în politica la vârf.
Dar nu trebuie să disperăm. Orice se poate întâmpla şi pe invers. De exemplu, să vorbească până la capăt procurorul Iacobescu, să apară martorul cheie de la ALRO, să mai scoată nişte inregistrări fulminante Băsică, să înceapă a defecta oameni informaţi din structuri, cu alte cuvinte să se ajungă la un nivel de compromitere a lui Traian Băsescu prin probe deasupra oricăror dubii, încât nici americanii să nu-l mai poată spăla, cu tot Potomacul lor străjuit de legende.
P.S.
Am criticat în ultima vreme prestaţia A3 (mai ales în legătură cu linşarea lui Crin Antonescu şi a PNL) dar nu pot să nu îi laud acum pe Mihai Gâdea&co pentru extraordinara lovitură de presă reuşită prin intervievarea în exclusivitate a procurorului Iacobescu. Curajul procurorului Iacobescu nu ar fi fost posibil fără curajul A3 şi a echipei de acolo. Am adăugat această precizare deoarece nu pot fi de acord cu unii comentatori de pe acest blog care îşi încep luările de poziţie cu exclamaţii de tipul: “puahhhh, din nou A3”. A nesocoti importanţa unor dezvăluiri capitale doar pentru că ele au fost găzduite de A3 mi se pare ceva, scuzaţi-mă, de o descalificantă prostie. Nici în povestea cu înregistrările lui Băsică, nici în aceea cu mărturiile procurorului Iacobescu, dovezile de corupţie şi putreziciune ale sistemului nu pot fi puse la îndoială. Să încercăm a le minimaliza lovind în cei care ne înlesnesc accesul la ele trădează o jalnică malformare umorală.

Contele de Saint GermainEditorialeA3,ALRO Slatina,Calin Popescu Tariceanu,Crin Antonescu,Cristian Diaconescu,Dan Diaconescu,gandacul de Colorado,haos,Ilie Sarbu,Ioan Ghise,Kelemen Hunor,Klaus Iohannis,Marian Oprisan,Mazare,Mihai Gadea,Mircea Geoana,Monica Macovei,MRU,PNL,Potomac,predictibilitate,prezidentiale,procurorul Iacobescu,Sorin Oprescu,Vadim Tudor,Victor PontaPredictibilitatea nu se împacă deloc cu haosul. Cad dinte peste dinte. Antagonice, ireconciliabile, reciproc anihilante. Soluţia disperatului, când nicio salvare probabilă statistic nu se mai întrevede, este generarea de brambureală. Pentru că în brambureală, în haos, când regulile jocului, logica şi bunul simţ comun sunt abolite, totul devine posibil. Ne îndreptăm într-un...Blog politic si polemic