Scorul acestui articol
[Total: 337 voturi. Media: 4.8]
 

În aceste momente de emoție generalizată, de stupefacție și de indignare în fața nivelului lamentabil de pregătire al unor slujbași publici ce își zic și pretind să li se zică „specialiști”, eu nu vreau să mă alătur celor care fac inventarul greșelilor comise întru nesalvarea Alexandrei. Nu spun că acest lucru nu este necesar, dar sunt destui cei care se ocupă acum de el și, cu mine sau fără mine, lista va fi oricum uriașă.

Ceea ce-mi propun este să încerc, pornind de la cazul  tragic al Alexandrei, să inversez puțin relația acceptată în prezent dintre film și viață, aceea că filmul își propune să imite cât mai fidel viața. Ce-ar fi dacă, măcar în situația asta, măcar ca joc de imaginație, am cere vieții să imite filmul? Măcar pentru câteva clipe de visare? Măcar de dragul acestei domnișoare frumoase care, sub presiunea unei amenințări teribile, a avut inteligența și curajul să caute cele mai bune soluții pentru a-și salva viața?

Miile de filme de acțiune ce ne asaltează cu toate tipurile de amenințări asupra vieții semenilor, venind din toate direcțiile și în toate limbile pământului, ne  învață, la unison, un lucru elementar: pentru descâlcirea și rezolvarea oricărei situații de criză se stabilește, mai întâi, „un creier” care să conducă, autoritar, acțiunea. El este cel ce deține  la superlativ înzestrările umane necesare: inteligent, curajos, experimentat, anticipativ, cu spirit de inițiativă, cu instinctul pericolului iminent viu și devotat cazului până la sacrificiul de sine dacă e nevoie. Acesta este „investigatorul”.

Că îl cheamă Hercule Poirot sau Sherlock Holmes sau comisarul Maigret sau Colombo sau Philip Marlow sau James Bond, el este împuternicitul. El centralizează toate informațiile esențiale, el coordonează, el decide, el comunică.

Așa e în filme, veți spune! Realitatea e însă diferită.

Perfect de acord! Realitatea a arătat că trei instituții (MAI, Parchetul General, STS) s-au călcat pe picioare în cazul Caracal, că, din motive de prostie sau rivalitate au colaborat execrabil, că la nivelul niciuneia dintre ele nu a fost numit un creier după tiparul descris mai sus, ce să mai vorbim de numirea unui INVESTIGATOR unic, adică a unui coordonator de caz  peste toate cele trei instituții care să centralizeze și să exploateze optim, operativ, toate informațiile disponibile.

Se repetă obsedant, pe toate vocile posibile, ce nivel execrabil de pregătire, moralitate și competență dovedesc polițiștii români, procurorii români, ofițerii de la STS care habar n-au să-și utilizeze la parametrii optimi sculele ultraperformante, în general bugetarii noștri bravi, leneviți de privilegii. Da, e adevărat, însă la nivel de medie nu suntem cu mult diferiți față de alții. Mai peste tot milițienii, polițiștii, jandarmii, sunt subiect de băscălie din cauza lipsei lor, în general, de aptitudini și pregătire specifică. Să amintesc de jandarmii de la Saint Tropez? Sau de burtoșii în uniformă ce apar în seriile cu James Bond? Sau de procurorii limitați și corupți din House of Cards?

Problema cea mai gravă nu este existența ciurucurilor. Ele există și vor exista peste tot acolo unde asigurarea unui număr mare de angajați  e mai importantă decât calitățile acestora. Problema cea mai gravă, la noi, este că se dau acestor ciurucuri misiuni și responsabilități mult peste limita până la care greșelile lor să fie tolerabile.

Oare dacă, în cazul de la Caracal, viața ar fi imitat filmul, nu ar fi fost posibil ca astăzi, în loc de frustrare și durere, să avem parte de interviuri live cu eroina Alexandra?

Dacă miercuri seara, după ce părinții Alexandrei au reclamat dispariția fiicei lor, ar fi fost desemnat în regim de urgență un INVESTIGATOR, cu calitățile descrise la început, oare acesta nu ar fi putut-o găsi și salva pe Alexandra până a doua zi dimineață la ora 11:00?

Eu sunt aproape sigur că da!

Există un copil care a declarat că a văzut-o miercuri pe Alexandra suindu-se în mașina de ocazie. Doar această pistă dacă ar fi fost urmărită cu celeritate și se putea ajungea la criminal.

Apoi antecedentele din Italia ale personajului. Acestea existau înregistrate la poliția din Caracal. Puteau fi exploatate pentru cernerea suspecților.

S-ar mai fi putut pleca și de la lista celor 5-10 șoferi care erau cunoscuți pe plan local că fac curse  de acest fel pe traseul Alexandrei.

Câte nu s-ar fi putut întreprinde în cele 10 – 12 ore de când un INVESTIGATOR adevărat ar fi fost numit și până la momentul asasinării fetei. Dar nu nea Caisă, sectoristul, ci un detectiv experimentat, inteligent, cu inițiativă și cu instinctul urgenței.

Astfel de investigatori există. Sigur, nu-i găsești la tot pasul, nici nu sunt, în general, cei mai comozi colaboratori, dar există! În suficientă măsură încât să găsești măcar unul disponibil în orice județ atunci când e nevoie de el.

Și să mă mai inspir odată din filme! Dacă în locul Alexandrei ar fi dispărut fata vreunui ambasador important, credeți că s-ar fi bucurat de același tratament și ar fi avut aceeași soartă? Eu cred că nu, și mai cred, influențat de prea multele filme vizionate, că în secunda doi s-ar fi apelat la cei mai mari specialiști disponibili pe plan local și nu numai, pentru găsirea ei fără întârziere.

Asta ar trebui să învețe viața de la film. Eroi, eroism, competență, acțiune imediată. Dar distanța e mare.

În viața reală există proceduri. Unele bune, altele imbecile.  Pe care, dacă le respecți, mori cu zile. Am avut dovada!

Rolul INVESTIGATORULUI l-a jucat procurorul. Un laș care nici măcar nu cunoștea legea. Rolul resurselor tehnice de ultimă oră l-a jucat STS. Capabil de nimic mai mult decât să livreze felii de pizza, și acelea inexacte. În loc de cooperare între instituții am descoperit rivalitate. În loc de un creier coordonator ne-a lovit în plex pasarea răspunderii de la o instituție la alta.

Dragă Alexandra, dragă Luiza, dragele noastre fete martir cărora vorbirea limbii române nu v-a fost de niciun folos: sper ca jertfa voastră să aibă, la un moment dat, și o încununare.

Caracalul ar trebui să vă ridice un osuar. Nu se știe încă numărul de victime ale acestui scelerat, dar, din ce s-a comunicat pe surse până acum s-au decoperit oase umane nu doar în curtea groazei ci și în lacul din apropiere, și în Olt.

Finalizarea acestui caz trebuie să însemne și un început. Altfel în zadar va fi fost totul!

http://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/07/Caracal-500x263.jpghttp://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/07/Caracal-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeAlexandra si Luiza,asasin in serie,crima STScrime Caracal,detectivi celebri,osuar,procuror Caracal  În aceste momente de emoție generalizată, de stupefacție și de indignare în fața nivelului lamentabil de pregătire al unor slujbași publici ce își zic și pretind să li se zică „specialiști”, eu nu vreau să mă alătur celor care fac inventarul greșelilor comise întru nesalvarea Alexandrei. Nu spun că...Blog politic si polemic