Scorul acestui articol
[Total: 522 voturi. Media: 5]
 

Nu sunt orbit de ură sau de sentimente revanșarde care să-mi altereze până la mutilare, cum se întâmplă cu atâția români în jurul meu, condiția de om echilibrat și reflexiv. Am preferințe, îmi asum un anume subiectivism care ține de relieful meu interior, dar cred, sper, îmi impun, mă controlez că/să nu cad în extremisme degradante de care să mi se facă rușine mai târziu.

Țara e împărțită în tabere care, cu fiecare zi ce se adaugă, se ostilizează mai tare. În fiecare din aceste tabere sunt și buni și răi, și deștepți și proști, și onești și farseuri, și patrioți și trădători. Cine susține că dreptatea și adevărul se află într-o singură parte, cine pretinde că una din tabere deține cheile raiului în vreme ce în cealaltă tabără s-a cuibărit diavolul, nu merită încrederea unui dialog vindecător.

Fără doar și poate, fiecare tabără are argumente puternice împotriva  celeilalte. Haștagienii văd în PSD „ciuma roșie” în vreme ce opușii lor văd în statul paralel „noua securitate”.

Frustrările  au devenit atât de mari, intoleranța atât de agresivă și irațională încât, departe de a se încerca o reconciliere întremătoare, taberele se înarmează și atacă cu arme din ce în ce mai penetrante.

Una dintre aceste arme, pentru care se dă o bătălie nebună, sunt personalitățile țării din diverse domenii. Racolarea acestora și transformarea lor în aliați, în agenți de propagandă, a devenit pentru fiecare tabără o prioritate strategică.

Simona Halep este vedeta momentului pe care toți încearcă să și-o pună la butonieră. Până acum Simona a reușit să se mențină într-o neutralitate care să-i conserve iubirea generală necondiționată. Acesta este un semn de inteligență și de reală dragoste de semeni. Ea, precum toți marii sportivi, artiști, savanți, ar trebui să contribuie la stingerea vrajbei naționale, nu la amplificarea ei prin înrolare într-una dintre tabere, oricare ar fi aceasta.

Se vorbește de „atitudine civică” și de necesitatea ca oamenii importanți să nu rămână pasivi la abuzurile din societate. Absolut de acord, dacă fac asta cu bună credință și cu echidistanță. Dacă, însă, conduși de interese sau idiosincrazii, devin univoci, partizani fanatici, cu ochelari de cal pentru a vedea numai ce le convine, atitudinea lor nu mai poate fi considerată civică ci, de-a dreptul, antinațională.

De ce spun asta? Pentru că în loc să unească, ei dezbină. Pentru că în loc să împingă România spre normalitate, ei o degradează în ochii celor din afară. Pentru că văzând și reclamând răul dintr-o singură tabără ei îi jignesc, îi rănesc, îi ultragiază, îi înrăiesc pe toți oamenii onești din tabăra respectivă, cărora le transmit indirect că luptă pentru o cauză greșită, că răul pe care aceștia îl văd dincolo nu ar exista.

Implicarea doamnei Angela Gheorghiu în scandalul momentului m-a întristat peste măsură. Doamna Gheorghiu este o persoană pe care o prețuiesc foarte mult. Are valoare, notorietate, carismă, forță de influență, credibilitate. Poate a avut dreptate să o atace pe Gabriela Firea. Poate, ca eveniment punctual, modul în care doamna Firea a organizat festivitatea de pe Stadionul Național a indignat-o și, în consecință, a simțit nevoia să ia atitudine. Doar că, prin această atitudine, s-a poziționat tranșant și cu greutate într-una dintre taberele care se războiesc în acest moment în România. Doamna Angela Gheorghiu, poate fără să-și dea seama (deși nu cred), din criticul explicit al doamnei Firea a devenit într-o clipă suporterul implicit al lui Klaus Iohannis, al Laurei Kovesi, al procurorilor Portocală și Ilea, al protocoalelor secrete care au distrus, nemeritat, atâtea destine, pe scurt s-a situat, fără nuanțe, în tabăra „statului paralel”, printre  fanii „noii securități”.

Ori, atunci când într-un război fratricid îmbraci uniforma uneia dintre facțiuni, nu te poți aștepta ca cei de pe cealaltă parte a baricadei, care, odată, te-au iubit, să te mai iubească în continuare.

Doamna Angela Gheorghiu și-a pierdut, prin gestul ei, cel puțin jumătate dintre admiratori. Nu pentru că nu ar mai fi aceeași mare artistă de până mai ieri ci pentru că, alăturându-se lui Cain, va deveni inevitabil părtașă la sacrificarea lui Abel.

În rând cu alți artiști mari pe care îi prețuiesc (Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern …), doamna Angela Gheorghiu a ales, într-un război româno – român, o tabără. Dreptul dânsei. Poate e tabăra mai bună, poate e cea mai puțin bună. Rămâne să demonstreze viitorul. În mod sigur, însă, e tabăra minoritară la alegeri. O tabără care, în aceste zile, îl îndeamnă pe președintele României să nu respecte Constituția. Adică să-și trădeze menirea primordială. Adică să-și batjocorească jurământul.

Aici, în acest punct, problema devine una etică. Cel puțin în acest punct toate regulile democrației și ale statului de drept spun că tabăra în care tocmai s-a înrolat doamna Angela Gheorghiu are de trecut un test major de integritate morală. Testul respectării deciziei Curții Constituționale, al renunțării la hegemonia Laurei Kovesi.

Până la urmă, să nu uităm că există și a treia cale. Calea neutralității, calea refuzării unei puști îndreptate spre un semen de-al tău vorbitor de aceeași limbă. Calea Simonei Halep.

Sper din tot sufletul ca Simona să rămână exclusiv la războaiele duse în arenele de tenis.

http://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/06/Angela-500x333.jpghttp://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/06/Angela-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeAngela Gheorghiu versus Gabriela Firea,atitudine civica,demiterea Laurei Kovesi,razboi romano roman,Romania dezbinata,Simona Halep Roland Garros  Nu sunt orbit de ură sau de sentimente revanșarde care să-mi altereze până la mutilare, cum se întâmplă cu atâția români în jurul meu, condiția de om echilibrat și reflexiv. Am preferințe, îmi asum un anume subiectivism care ține de relieful meu interior, dar cred, sper, îmi impun, mă...Blog politic si polemic