Batalia pe informatii secrete. De ce a fost sacrificat Florian Coldea
Strategii războiului modern au reușit (cel puțin deocamdată) o performanță salutară pentru planetă: să mute centrul de greutate al planurilor lor de cucerire a lumii de pe forța armelor pe forța informațiilor. Progresul tehnologic a înlesnit din plin această glisare dinspre capacitatea de distrugere brută spre intelligence, metodele de spionare bazate pe sateliți și pe nanotehnologii atingând în prezent niște performanțe care îi uluiesc chiar și pe futurologi, deși ceea ce le-a fost făcut cunoscut lor și publicului larg nu reprezintă nici măcar 1% din extraordinara capacitate operațională reală a acestor metode. (more…)
Cramponarea de Kovesi – sindromul Romaniei decapitate
Laura Kovesi a fost propusă României ca o formă de energie salvatoare. Ca un medicament miraculos pentru o boală, până atunci, fără leac. Va stârpi corupția - ne spuneau îmbujorați promotorii ei. Va termina cu hoția, cu metehnele trecutului și va transforma România într-un stat sănătos. Într-un stat modern. Într-un stat respectat. Ce noroc, ce blagoslovire, ce ardere de etape, ce cucerire! (more…)
Un presedinte cam palid
Fără zâmbet pe chip, cu colțurile gurii atârnând ațos spre bărbie, cu buze decolorate și cearcăne ca la un machiaj de îmbătrânire forțată, domnul Klaus Iohannis mi s-a părut ieri seară, când a nunțat că nu o va demite pe Kovesi, un președinte copleșit de propria lașitate și de presentimente negre. Cramponarea de Kovesi e o forma de boală a națiunii. Faptul că nu putem, nu avem curajul, nu avem determinarea să îndepărtăm un rău atât de mare din organismul nostru dă măsura bolii de care suferim. Și această boală, iată, a ajuns să se vadă și pe chipul celui mai puternic român, pe chipul președintelui țării. Ieri a fost livid și mai strâns ca niciodată în hățuri. Devitalizat, liniar, redus dramatic la un simplu executant, i s-a refuzat chiar dreptul la maimuțărelile personale cu care ne obișnuise în rarele sale ieșiri publice pentru a părea, cât de cât,…
Fanatismul si fascismul nu au in comun doar rima
Motto: Spre ruşinea omenirii, fanaticii au prea mult entuziasm, iar înţelepţii n-au deloc. Voltaire Cât de bine este ilustrat aforismul lui Voltaire de „rezistenții” noștri haștagieni. O energie debordanță, iscată nu de vreun foc lăuntric înălțător ci de adrenalina urii, pângăritoare. Fanatismul și fascismul sunt ca oul și găina. Unul îl naște pe celălalt, prin rotație, iar dilema primordialității devine, din exterior, atât de acaparatoare, încât mută în pâcla derizoriului caracterul lor profund monstruos. (more…)
Tacerea PSD are explicatii dar nu poate fi scuzata
Protocolul dintre SRI și Parchetul General, recent desecretizat, are prin gravitatea lui consecințe incalculabile. Unii se fac că nu-și dau seama și bagă capul în nisip, sperând în miracole ca la trezirea dintr-un coșmar. Alții chiar nu înțeleg și vegetează liniștiți în Golgota lor mediocră, pentru că asa îi protejează natura pe proști. Îi anesteziază cu propria stupiditate. (more…)
Protocoalele hotilor de democratie
E mult mai grav decât ne-am închipuit! Ne-am închipui că da, s-au mai făcut și unele abuzuri, dar într-un scop nobil: stârpirea corupților și a corupției. Acum vedem că, de fapt, scopul era cu totul altul și cât se poate de ignobil: fentarea democrației și înșfăcarea puterii absolute peste orice limite, legi și bune practici. (more…)
Cum a cazut Codruta in capcana lui Sebastian
De mult mă gândesc la o astfel de capcană și la eficiența ei. Iată că acum, influențați telepatic de mine, Sebastian Ghiță și Dan Andronic i-au întins-o Laurei, și aceasta a căzut în ea. Despre ce capcană este vorba? Iată: (more…)
Cu intelectualii la bal mascat. Masca turpitudinii: bunele intentii!
Andrei Pleșu și-a creat în timp o imagine de înțelept șugubăț. Este o imagine convenabilă pentru cineva căruia îi place să se facă liniște atunci când începe să vorbească, pentru cineva care se străduie din răsputeri ca lumea să-l asculte zâmbind, nu scrâșnind din măsele. În contrast cu „perechea” sa din vitrina publică cu figuri de ceară, Gabriel Liiceanu, un Ares mereu înarmat cu vorbe slinoase și grimase încrâncenate, Andrei Pleșu a ales să fie hermesian. Folosind cu oarece îndemânare sofismul pe post de caduceu, domnia sa își lasă mai de fiecare dată loc de întors și de eschivă, tocmai printr-o anume catifelare a sarcasmului, printr-o îndulcire a veninului din mesaj. (more…)
Deceniul bantuit
Motto: Faceţi întuneric în sufletele oamenilor, şi vor veni stafiile, care vă vor gâtui. Nicolae Iorga Tot căuta Ion Cristoiu un nume pentru deceniul domniei băsiste. Iată o sugestie: „deceniul bântuit!” (more…)
Laura Kovesi – o mitificare propagandistica
Miturile autentice sunt acumulări și investiții pe termen lung. Valoarea lor esențială constă în capacitatea moralizatoare. Ele învață, explică, anticipează, îndrumă. Miturile sunt de două feluri, ca șampania: învechite natural și invechite artificial. Cele învechite natural sunt rare, scumpe, s-au rafinat în milenii, sunt purtătoare de chintesență, au universalitate și inving timpul. Cele învechite artificial sunt ieftine, de uz comercial și degrabă perisabile. Adică fake-uri. (more…)