Editoriale

Rebuturile justitiei romane sau „ce naste din pisica…”…

  În ultima vreme spectacolul politic românesc a virat-o amețitor spre telenovela derizorie.  Nu înseamnă nimic mai mult decât o Intrigă de benzi desenate cu eroi clonțoși care se laudă că răstoarnă lumea prin determinarea lor dar care, în realitate, lasă totul neterminat. (more…)
continuare...
Editoriale

Un partid este puternic daca are un lider puternic

  Lider puternic nu înseamnă, neapărat, lider binefăcător. Ba parcă, cel mai adesea, înseamnă lider răufăcător. Avem cel puțin două exemple de acest fel în istoria recentă: Corneliu Vadim Tudor și Traian Băsescu. Oamenii ăștia chiar au făcut partide de la zero, pe care apoi le-au transformat, prin forța naturii lor dominatoare, în stindard de luptă personală și mijloc de guvernare a țării. După ce au dispărut ei, și progeniturile lor politice s-au stins. Dovadă că respectivii nu au fost creatori de perenitate ci mobilizatori de energii. (more…)
continuare...
Editoriale

Orbirea patimii

  Nu știu alții cum sunt dar eu, de câte ori trebuie să critic pe cineva, am așa, un sentiment de automutilare. Am fost învățat cu măsura și toleranța față de greșelile celorlalți. Tata, de pildă, îmi spunea așa: înainte de a începe să vorbești pe cineva de rău imaginează-ți că persoana respectivă e de față, te vede și te aude. Foarte dur exercițiu! Și, cel puțin pentru mine, atenuator în bună măsură de excese și culpabilizări nemeritate. (more…)
continuare...
Editoriale

Criza ocultismului politic

  Există idei și descoperiri care, la un moment dat, pot da lumea peste cap. Lumea fizică, lumea politică, lumea artistică, lumea medicală, lumea interioară sau exterioară a cuiva, a unui popor, a planetei. Aici se amestecă ușor micul cu marele, cuanta cu cosmosul, iar răsturnarea, la orice scară s-ar produce, înseamnă întrarea într-o nouă regulă. (more…)
continuare...
Editoriale

Cu mortii la inaintare

  Probabil ține de teoria lucrului bine facut! Generarea și apoi exploatarea emoției. Ne-a spus-o însuși președintele taciturn într-un acces de locvacitate. Cu o grimasă cinică și cu o voce deloc emoționată. Într-o lume atât de îndrăgostită de viață, moartea impresionează mai mut decât iubirea ori nașterea ori alte încercări umane. Deci să generăm emoție prin morți. Iată o idee frumoasă și liberă. (more…)
continuare...
Editoriale

Noroc, inca o data, cu femeia romana

  Când Dumnezeu a plămădit poporul român, nu știu din ce calcul divin a ales să stratifice compoziția plămezii: virtuțile înalte sus, sămânța de păcat și discordie jos, iar la mijloc mămăliga lașității, a trădării și a stuchirii prin strungăreață. Apoi a zis: pe femeia română o fac din tăriile de la extremități, să fie superlativă în bine sau în rău, iar pe bărbatul român îl fac din terciul din mijloc, să fie mediocru, moale și grobian. (more…)
continuare...
Editoriale

Dileala care pute

  Recunoaștem carnea stricată, ouăle stricate, mortăciunile, după duhoare. Așa s-a gândit natura să ne protejeze de relele putrefacției: dându-ne mirosul. Dacă treci prin apropierea unei pisici moarte nu trebuie neapărat să-i vezi hoitul ca să știi că zace, în descompunere, prin preajmă. Te izbește putoarea ei, uneori până la vomă, și te îmbrâncește pe trotuarul de vizavi ca să nu-ți întoarcă mațele pe dos. (more…)
continuare...
Editoriale

Klaus, padurea, muia si evreii

  Motto: Eu cred că un neamţ lăsat într-o pădure unde n-ar fi scris pe fiece copac “la dreapta”, “la stânga”, “în sus”, “în jos”, “interzis” etc. s-ar rătăci. George Călinescu „Două civilizaţii” 1938 „Ordinea e chestiune de rasă” - spunea, în același articol citat în Motto, George Călinescu. O chestiune de rasă și nu de civilizație. Poți fi tu ordonat, adică neamț, până la robotizare. Asta nu înseamnă, nicidecum, că ești și civilizat. Absolut deloc! (more…)
continuare...