Orice balivernă ai spune, de tembel ori de plin de ifose ce eşti, poţi brava intelectual cu explicaţia lui Ion Cristoiu: “Am acceptat aceste ştiri pentru că se încadrau în viziunea mea satirică asupra României. Sunt ştiri care se încadrează în viziunea mea de ţară veselă, de veselie generală”. V-aţi dumirit, după titlu, la ce gen de ştiri se referea Maestrul. Citeste tot articolul »

Există dosare şi … dosare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la dosarele care ajung spre judecare la ÎCCJ pe calea firească a procedurilor juridice. Acestea pun destine de muritori de rând în mâinile unor îndumnezeiţi laici care, creştineşte sau nu, capătă drept de viaţă şi de moarte asupra celor pe care-i judecă. Cât e de drept sau moral este acest lucru, rămâne un subiect complex pe care nu îmi propun eu să-l dezbat acum şi aici. Citeste tot articolul »

Sintagma “justiţia lui Băsescu” seamănă, pe zi ce trece mai îngrijorător, cu sintagma “patul lui Procust”. Substanţa de impostură a primei construcţii lexicale aproape că depăşeşte legenda de cruzime a celei de-a doua. Citeste tot articolul »

Dorin Tudoran

Scris: 21/02/2015 de Contele de Saint Germain in Editoriale
Cuvinte cheie: , , , , , ,

Zilele trecute am primit una dintre recompensele neaşteptate şi prea puţin meritate pentru aventura de a ţine, cu destule eforturi, acest blog. Mi-a postat un comentariu, la un articol recent, scriitorul Dorin Tudoran.
Nu ştiu dacă pentru vizitatorii de-aici, mulţi dintre ei încă nenăscuţi în 1984, numele domniei sale stârneşte vreo emoţie aparte însă, pentru mine, înseamnă foarte mult.
România comunistă a cunoscut puţini dizidenţi care au avut curajul să-şi joace libertatea, chiar viaţa, în lupta inegală cu securitatea ceauşistă. După Paul Goma, în anii ’70, Dorin Tudoran a fost al doilea scriitor român notoriu care l-a înfruntat pe Nicolae Ceauşescu, nu doar în faţă dar şi public. Au mai urmat Mircea Dinescu şi Doina Cornea, la fel de importanţi şi dragi mie, care să completeze o listă dezesperant de scurtă pentru latentul popor român, atât de greu de declanşat când vine vorba de mizele sale majore.
Referitor la lupta mea din ultimii ani, pe acest blog, cu regimul Băsescu, mărturisesc că mă simt mult mai confortabil şi mai aproape de adevăr ştiindu-mă de aceeaşi parte a baricadei cu o personalitate şi un caracter precum Dorin Tudoran decât dacă i-aş fi avut alături pe Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi pe ceilalţi binecunoscuţi navigatori în ape tulburi, mereu “orientaţi” după soarele puterii.

Îmi cer scuze dacă am lăsat deoparte (şi am lăsat) numele altor persoane care, la un anumit moment, şi-au asumat riscuri şi roluri în amorsarea schimbărilor istorice din 1989 însă intenţia mea, scriind aceste rânduri, nu a fost să fac o cronică a dizidenţei anticomuniste din România ci să îi mulţumesc domnului Dorin Tudoran pentru onoarea pe care mi-a făcut-o.

Potlogarii sunt oameni care au nevoie, mai mult decât alţii, de sincronizare. Operând precumpănitor cu minciuni şi cu scenarii de îmbrobodire, ei trebuie să-şi acordeze declaraţiile astfel încât să evite a se înfunda, reciproc, prin neconcordanţe. Citeste tot articolul »

Privind la valul de ipocrizie care inundă clasa politică din România atunci când vine vorba de justiţie, simţi că subiectul ascunde mize mult mai viscerale şi mai puţin filozofice decât cele nobile, declarate oficial. Citeste tot articolul »