Asta e tot ce va rămâne din această stafie ce ne-a pângărit viaţa în ultimii 10 ani: santajul si razbunarea. Zgura şantajului dezumanizant, zestre de la zgripţuroaica securitate ce l-a hrănit la sânul ei delegându-l continuator sub acoperire în vremuri noi, de restrişte pentru ea şi animalica sete de răzbunare izvorâtă dintr-un primitivism lipsit de raţionalitate.
Câtor laşi le-a călcat în picioare şi fărâma de onoare şi demnitate pe care o mai aveau umilindu-i, precum pe Aspazia Cojocaru, după metoda sclavagistă împinsă la extrem: cu trupul tău nu mai am ce face, babo, spiritul tău, cârpo, îl vreau să mă vidanjeze de flegma oprobriului popular.
Se laudă că a reformat justiţia. Ce braşoavă de prostit idioţi. Cum să numeşti reformat un organism pe care l-ai transformat în arma ta de răzbunare, într-un instrument sinistru şi docil de schingiuire a celor ce nu ţi s-au supus. Nu zic, or fi arestat procurorii şi belferiţi din banul public dar asta pentru că prin aceia trecea drumul spre marile oftici ale împieliţatului, fie ele partide (predilect PSD şi PNL) sau politicieni (Năstase, Voiculescu), nu din mare vocaţie justiţiară. Se poate numi justiţie (şi reformată şi liberă pe deasupra) o institutie atât de chioară încât nu vede jaful făcut de “regina” Blejnar şi încrengătura din jurul ei sau ravagiile pirandei Udrea şi a consortului Cocoş cu terminaţii de influenţă şi conturi la chiar jupânul lor pleşuv?
Când un gangster primitiv conduce o turmă, să nu te miri că turma se degradează după el, împrumutându-i năravurile. Asta am fost, cu mici excepţii: o turmă păstorită de un resentimentar crud şi hoţ. Iar toate furtişagurile, “ïngineriile” incredibile care apar la lumină în ultima vreme, mafia pădurilor, mafia imobiliară îşi au modelul la vârf: moşia Nana, retrocedările lui Ginerică, penthausul Ioanei din cartierul Popoviciu, casa din Mihăileanu…
Am deschis azi o sticlă de şampanie: pentru speranţa că am scăpat, pentru a ruga divinitatea să dea success exorcizării de la Palatul Cotroceni la care am asistat. Diavolul a fost alungat. Fie să nu se mai întoarcă!
Mă gândeam apoi, euforizat şi de alcool, desigur, ce lovitură de maestru ar da DNA-ul dacă în seara asta, când satanicul cuplu Băsescu – Udrea ar ieşi de la berăria speranţei lor, i-ar umfla pe cei doi cu mascaţii şi i-ar duce, încătuşaţi, spre arestul preventiv al începutului lor de ispăşire.
E bine să mai şi visăm frumos din când în când. Mai ales că, din când în când, visele se mai şi împlinesc.
La bună trezire!

Nonconformistul Crin

Scris: 18/12/2014 de Contele de Saint Germain in Editoriale
Cuvinte cheie: , , , , , , , , ,

Încă de la apariţia sa in viaţa publică, Crin Antonescu dădea semne că parcă greşise uşa deschizând-o pe cea pe care scria “politică”: pletos, slăbănog, multicolor vestimentar, cu mâinile ascunse derobator în buzunare şi mereu pe fază cu replica.
Degaja un soi de jemanfişism faţă de ceea ce, pentru tagmă, reprezenta marea aspiraţie profesională: îmbogăţirea rapidă, cu orice preţ. Aşa se poate explica, în bună măsură, ascensiunea sa spectaculoasă: nu era perceput drept concurent, pericol, rival în cursa pentru parvenire. Citeste tot articolul »

După atâtea gutui luate pe scăfârlie în numele lui Iohannis (deşi nici germană nu ştiu şi nici campanie nu i-am făcut) simt nevoia unui aparteu. Să explic unora (cei care cred în onestitatea mea dar sunt nedumeriţi) fără să audă alţii (cei care au doar certitudini şi televizor alb – negru de privit realitatea) cam ce e în capul meu în aceste zile. Citeste tot articolul »

Un eseu de Garfield, motanul

Ce e democratia? Dupa ultimul dictionar motanesc, democratia este cea mai uzitata metoda de catre dictatori sau de catre reprezentanti de grupuri de interese, pentru a ajunge la putere. Alte metode asemanatoare pentru a pune mana pe putere sunt: lovitura de stat, razboiul civil, asasinatul, condamnari politice, intrigi in spatele usilor inchise, interventii straine… si cate si mai cate… Mos Craciunul motanilor are sacul plin cu jucarii d-astea!

Isroric romantat. Inca de la aparitia sa pe tarmul Marii Egee, democratia a avut sadit in inima germenele masculului alfa, dominatorul… si a dominat asta mai mult cu sabia si scutul decat cu vorba dulce… cel tare il supunea cu sabia pe cel slab, iar spartanii au dus democratia hat-departe, incat ii ucideau pe cei slabi inca de la nastere. Mai aproape de noi, va aduc la cunostinta ca cei mai mari dictatori ai ultimului secol au fost concomitent (unii mai sunt inca) si cei mai mari democrati… nu vi-i mai spun ca-i stiti sau ii gasiti pe Goagl. Dar cel mai mult si mai mult imi place cand se bat democratii intre ei in numele democratiei! Pacat ce se bat in mod democratic, prin interpusi mai fraieri, asa ca noi!

Filozoficeste vorbind acuma. As dori ca unul (una, ma rog… ca vad ca se tine la apelative) din domniile voastre sa-mi dea un singur exemplu, unul singur, de fenomen sau act natural produs in mod democratic. Nu cred ca exista. In acelasi timp, eu va dau zeci de exemple de acte naturale produse in cel mai nedemocratic mod! Astfel, cel mare il mananca pe cel mic… motanu il papa pe soricel, miam-miam!… crocodilul cel mare pe cel mic, lupul pe oaie, tigrul pe ce apuca si el… si tot asa… raul cel mare inghite paraul cel mic, fluviul inghite raul, planeta cea mare capteaza planete mai mici, galaxia mare o inghite pe cea mica etc. Deci, legea junglei e naturala, nicidecum democratia!

Legea mascului alfa. E foarte simpla: conduce cel mai tare si, in consecinta, isi face parte. Haita de lupi e condusa de masculul alfa, cel care l-a ucis pe vechiul mascul alfa, ajuns la batranete. Ceausescu, Iliescu, Basescu sunt exemplele cele mai la indemana din regnul politic.

Perceptia democratiei la romani. Pai, biserica si armata, cele mai nedemocratice institutii, sunt in topul preferintelor. Cea mai democratica institutie, Parlamentul, e si cea mai detestata.

Trei iezi cucuieti, usa mamii descuieti. Aici as vrea sa spun cateva vorbe despre imaginea democratiei americane coborata la nivelul relatiilor de munca, de zi cu zi, in contrast cu reveriile idilico-naive dezvoltate de catre partenera noastra de zbenguiala in bazinul pentru cei mici, isteata dar capricioasa Cristina. Pai, cu cele mai umile scuze, de pe acoperis am avut ocazia sa vad cu totul altfel de relatii de munca prin state… sicane grosolane, cutite in spate, turnatorii, dari in gat, sarituru de la etaj, curvasarii, asasinate comandate etc, chiar si nivele foarte inalte de cercetatori, manageri sau oameni de afaceri, nu doar la motanii de rand. Cum vine asta, eu sa muncesc pentru tine, si tu pentru mine? Nu suna ca dracu? Pai, acolo trebuie sa ai stomac, adica sa fii bun incasator, dar si bun luptator. Sa primesti si sa dai! Sa fii la curent ca, daca ii dai o centima cersetorului din colt, contribui la imbogatirea dilerului de crack care-i furnizeza acestuia doza zilnica. Si, ca sa duc ideea pana la capat, n-o prea vad pe Cristina avand stomac… mai degraba ea e cea care da centima. S-ar putea zice, fara sa gresesc prea mult, ca se poarta mai mult haina mafiota intoarsa pe dos decat papionul lui Ratiu!

Si-am incalecat p-o sa, asta-i cu democratia! hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis

Democraţia ca pretext

Scris: 15/12/2014 de Contele de Saint Germain in Editoriale
Cuvinte cheie: , , , , , ,

Democraţia nu este un panaceu. Se acceptă cu oarece rezultate în politică, fiind recunoscută ca forma cea mai puţin imperfectă de a conduce mase paşnice. Ar fi catastrofală, însă, aplicarea ei în domenii profesionalizate. Nu pui asistentele şi infirmierele şi şoferii de pe ambulanţă să decidă, prin vot majoritar, dacă pacientul trebuie dus pe masa de operaţie sau nu. Citeste tot articolul »

Iubitorii de schimbări spectaculoase ar trebui să fie recunoscători discontinuităţilor. Marile salturi presupun ruperea inerţiei. Iar continuitatea, în orice formă s-ar manifesta ea, este inerţie pură. Citeste tot articolul »