Ehe… Generalul Coldea nu e nici pe departe atat de deștept pe cat se spune!

  Se crease o legendă în legătură cu fostul șef operativ al SRI, generalul Florian Coldea: cum că ar avea o inteligență mult peste medie. Nu puțini dintre cei care interacționaseră nemijlocit cu el spuneau asta, obligându-ne, într-un fel, să-i credem pe cuvânt din moment ce prea multe elemente concrete cu care să decidem singuri asupra IQ-ului său nu prea ni se furnizaseră de-a lungul timpului. O altă legendă spune, însă, că îți poți da seama cum este cineva cu adevărat  analizându-i reacțiile în momentele dificile. Or, având în vedere dezvăluirile de ultimă oră ale colonelului Dragomir (și nu numai), putem accepta că domnul Florian Coldea trece, în prezent, printr-un moment dificil. Confruntând cele două legende, cu ajutorul interviului pe care Florian Coldea l-a dat ieri, am ajuns la concluzia din titlu: generalul Coldea nu e nici pe departe atat de deștept pe cat se spune! În primul rând pentru…
continuare...

Războiul nesimtirii cu evidentele

  Mergi pe stradă, nori negri și agitați acoperă orașul, ești îngrijorat că ți-ai uitat geamurile deschise la casă, când se-apropie de tine unul și-ți spune: ce cer senin, ce vreme frumoasă! Îl privești înțepat pentru gluma deplasată, dar îți dai seama că omul nu glumește. Chiar vrea, în ciuda evidențelor, să te convingă că soarele strălucește deasupra ta. (more…)
continuare...

Avantajele si dezavantajele tacerii lui Klaus Iohannis

  Un conducător germanic intr-o țară balcanică reprezintă o formă de altoire ce poate aduce binefaceri dar, în egală măsură, și primejdii. Noi românii, ne place sau nu, suntem balcanici. Iar balcanismul nu este o glumă ce poate fi desființată printr-o încruntare severă ci o stare de spirit profund impregnată în fibra națională. George Călinescu definea balcanismul în literatură astfel: “un amestec gras de expresii măscărioase, de impulsuri lascive, de conştiinţă a unei identităţi aventuroase şi tulburi, totul purificat şi văzut mai de sus de o inteligenţă superioară”. Extinzând această definiție la nivel de comportament social, balcanismul capătă accente peiorative căci este asociat cu mahalagismul, cu frivolitatea, cu superficialitatea, cu dezordinea, cu trecerea la optativ a multora dintre valorile morale cum ar fi punctualitatea ori respectarea cuvântului dat. (more…)
continuare...

Operatiunea „Debarcarea lui Kovesi” beneficiaza, acum, de un centru de comanda unica

  Binomul SRI – DNA era deja constituit și funcționa eficient în momentul preluării președinției României de către Klaus Iohannis.  El, însă, binomul, era la acel moment tricefal. Dezvăluiri recente („sufrageria lui Oprea”, interviul cu Daniel Dragomir, ultimele declarații ale lui Liviu Dragnea) confirmă că, pe lângă mult mediatizații Florian Coldea și Laura Kovesi, un rol esențial (poate cel de lider maxim) în conducerea binomului îl avea, în ianuarie 2015, George Maior. (more…)
continuare...

A inceput „stagiunea de toamna”

  M-am întors la preocupările zilnice după o ultimă (până la Crăciun) săptămână de vacanță din acest an. Când te îndepărtezi de un loc suficient de mult cât să nu te mai ajungă rumorile lui, când, în plus, noua destinație știe să-ți distragă atenția cu frivolități benigne, care-ți pun la încercare rămășițe de tinerețe și de entuziasm pe care le credeai epuizate, revenirea acasă te surprinde prin culori. Ca și cum ai purta la ochi niște ochelari de soare care, pe lângă faptul că estompează stridențele luminii crude, adaugă și un fond cromatic al readaptării, în care toate par altfel decât le lăsasei. Mai puțin colțuroase, mai puțin grave, mai puțin importante în valoare absolută. (more…)
continuare...

Gabriel Liiceanu – o fudulie a promiscuitatii morale

  Cred că una dintre cele mai antipatizate persoane publice din România de după decembrie ’89 este, astăzi, Gabriel Liiceanu. Eu îl văd pe podium la acest capitol, devansat cu certitudine de Traian Băsescu dar, la mare luptă pentru locul doi, cu Monica Macovei.   Poate părea un pic paradoxal: ce să caute un intelectual printre generatorii de resentimente de top într-un popor îndeobşte prietenos şi îngăduitor cu înţelepţii săi? Hai, când e vorba de politicienii care i-au făcut viaţa amară şi ţara de ocară, mai treacă meargă. Dar un intelectual? Ciudat. Explicaţia vine dintr-o particularitate a românilor pe care unii o critică, alţii o laudă: ei sunt extrem de toleranţi cu greşelile aproapelui dar se enervează şi devin aprigi la mânie când cineva îi ia de proşti şi face pe deşteptul încercând să-i ducă cu vorba. Au şi ei bâzdâcul ăsta. Atâta vreme cât scria cărţi neutre şi poza…
continuare...