Viorica Dancila – o proba de inteligenta politica
Campaniile de defăimare sunt (și nu de ieri de azi) una dintre specialitățile „de catifea” ale serviciilor secrete atunci când acestea decid să se substituie politicului. Spun „de catifea” pentru că nu vorbim aici nici despre schingiuiri, nici despre otrăviri, nici despre alte forme de scoatere brutală a țintei din peisaj. Când, ca la un semn (de fapt chiar la un semn) o persoană importantă începe să fie asaltată din toate direcțiile de acuze, de jigniri, de valuri în crescendo de puneri la zid, de o formă de unanimitate demolatoare prea sincronizată ca să poată fi spontană, e clar că există un dirijor care coordonează asaltul. E ca o semnătură, ca o parafă, ca un inel sigilar aplicat peste ceara roșie a veștilor ce își închipuie că ar putea să schimbe lumea. (more…)
Dragnea sau Firea?
Că Dragnea, cu situația juridică ce i-a fost confecționată, a devenit extrem de vulnerabil și expus în orice moment „soluției finale” pusă la cale de gânditorii statului paralel, am afirmat imediat după sentința primită de el, în urmă cu două luni, de la completul de 3 judecători. Pe de altă parte, toată această vânătoare împotriva lui l-a transformat în sigurul luptător redutabil și motivat până la capăt în războiul cu odioasa ocultă construită de Traian Băsescu și trecută acum, din necesități de supraviețuire, în slujba lui Klaus Iohannis. (more…)
Rebuturile justitiei romane sau „ce naste din pisica…”…
În ultima vreme spectacolul politic românesc a virat-o amețitor spre telenovela derizorie. Nu înseamnă nimic mai mult decât o Intrigă de benzi desenate cu eroi clonțoși care se laudă că răstoarnă lumea prin determinarea lor dar care, în realitate, lasă totul neterminat. (more…)
Un partid este puternic daca are un lider puternic
Lider puternic nu înseamnă, neapărat, lider binefăcător. Ba parcă, cel mai adesea, înseamnă lider răufăcător. Avem cel puțin două exemple de acest fel în istoria recentă: Corneliu Vadim Tudor și Traian Băsescu. Oamenii ăștia chiar au făcut partide de la zero, pe care apoi le-au transformat, prin forța naturii lor dominatoare, în stindard de luptă personală și mijloc de guvernare a țării. După ce au dispărut ei, și progeniturile lor politice s-au stins. Dovadă că respectivii nu au fost creatori de perenitate ci mobilizatori de energii. (more…)
De ce sustin, in imprejurarile de fata, PSD
Titlul nu cred că îi surprinde pe cititorii mei. Nu sunt ipocrit și nu voi juca rolul echidistantului cu orice preț. (more…)
Orbirea patimii
Nu știu alții cum sunt dar eu, de câte ori trebuie să critic pe cineva, am așa, un sentiment de automutilare. Am fost învățat cu măsura și toleranța față de greșelile celorlalți. Tata, de pildă, îmi spunea așa: înainte de a începe să vorbești pe cineva de rău imaginează-ți că persoana respectivă e de față, te vede și te aude. Foarte dur exercițiu! Și, cel puțin pentru mine, atenuator în bună măsură de excese și culpabilizări nemeritate. (more…)
Criza ocultismului politic
Există idei și descoperiri care, la un moment dat, pot da lumea peste cap. Lumea fizică, lumea politică, lumea artistică, lumea medicală, lumea interioară sau exterioară a cuiva, a unui popor, a planetei. Aici se amestecă ușor micul cu marele, cuanta cu cosmosul, iar răsturnarea, la orice scară s-ar produce, înseamnă întrarea într-o nouă regulă. (more…)
Scrisoarea lui Rudolph Giuliani – un „ghinion” naucitor pentru Klaus Iohannis
Uneori, mici detalii aproape de neidentificat la momentul apariției lor devoalează pasionaților de criptografie istorică, insistenți în a le studia și interpreta, secvențe memorabile din viitor. (more…)
Cu mortii la inaintare
Probabil ține de teoria lucrului bine facut! Generarea și apoi exploatarea emoției. Ne-a spus-o însuși președintele taciturn într-un acces de locvacitate. Cu o grimasă cinică și cu o voce deloc emoționată. Într-o lume atât de îndrăgostită de viață, moartea impresionează mai mut decât iubirea ori nașterea ori alte încercări umane. Deci să generăm emoție prin morți. Iată o idee frumoasă și liberă. (more…)
Noroc, inca o data, cu femeia romana
Când Dumnezeu a plămădit poporul român, nu știu din ce calcul divin a ales să stratifice compoziția plămezii: virtuțile înalte sus, sămânța de păcat și discordie jos, iar la mijloc mămăliga lașității, a trădării și a stuchirii prin strungăreață. Apoi a zis: pe femeia română o fac din tăriile de la extremități, să fie superlativă în bine sau în rău, iar pe bărbatul român îl fac din terciul din mijloc, să fie mediocru, moale și grobian. (more…)