Editoriale

Tartorul si preotesele sale

  Cu Traian Băsescu a fost castingul perfect. Nu chelia, nu strabismul, nu râsul sardonic, nu fascinația pentru exploatarea slăbiciunilor umane, nu răul ca afrodiziac, nu spiritul cabotin, nu atâtea și atâtea altele ce l-au accesorizat pentru rolul vieții, ci mintea sa diabolică... Diavolul ideal. ... Încarnarea superlativă... Cred că și americanii, cu tot Hollywood-ul lor, i-au recunoscut inegalabila intrare în pielea personajului. De-asta l-au și lăsat în pace, de-asta îl și tratează în continuare cu o condescendență prudentă. (more…)
continuare...

Să-i lăsăm, pentru o vreme, să redevină ei înșiși

Uneori cred, exasperat, că singura metodă prin care am mai putea spera să scăpăm de băsism și de băsiști ar fi să-i mai lăsăm, o vreme, să redevină ei înșiși: haita dezlănțuită întru potlogării a unui tătuc diabolic, selectată după cele mai interlope criterii: scrupule - zero, aroganță – fără limite, moralitate – minus infinit, grandomanie – delirantă. (more…)
continuare...