De la demnitate la capitulare

Probabil că fac eu prea mult caz de aberaţia botezată pompos  şi scrisă cu gotice: “demnitate”. O văd, în orbirea mea, ca pe o preţioasă, rară, nobilă însuşire individuală care, prin acumulare socială peste un anumit prag critic, poate deveni bun şi marcă naţionale. Noi romanii suntem insa, se pare, departe de acest prag critic. (more…)
continuare...

Autocriticul Mircea Mihăieş

  (Acest comentariu a fost postat la articolul dlui. Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Naţionalismul, ultima fază a liberalismului", articol ce poate fi citit accesand linkul  )   Azi am foarte puţin timp să-i aloc dlui. Mihăieş. N-aş fi făcut-o deloc dacă nu m-ar fi frapat agramatismul  fudul al exprimării: “Ca unul care n-am avut nicio aşteptare…” . (more…)
continuare...