O domnie peste trei timpuri
Am încercat de multe ori să-mi închipui că păşesc pe acelaşi trotuar cu Mihai Eminescu. Câţiva paşi în urma lui, atât cât să nu-l deranjez, dar, totuşi, suficient de aproape ca să-l observ neretuşat, să-i simt aura, să-l adulmec, să-i aud paşii şi să mă pot amăgi cu gândul că, o clipă, am respirat acelaşi aer cu el. (mai mult…)
Un personaj cioplit în unghiuri ascuţite
Într-o imensă masă de gelatinoşi care traversează lumea asta prelingându-se inform, să nu carecumva să producă vreun deranj, să nu lase vreo urmă, să nu tulbure cu vreo tresărire prostia şi laşitatea din jur, mai descoperim şi excepţii. (mai mult…)
Un dezastru programat
De departe, cea mai mare ameninţare la adresa planetei Pământ o reprezintă în prezent schimbările climatice. Pentru unii poate sună a clişeu, a temă a unei anume propagande ecologiste, dar e mult mai mult decât atât. (mai mult…)
Un discurs care trebuie neapărat citit
Despre recentul discurs al lui Victor Orban de la Tuşnad ştiam doar ce se comentase în presă. Analize nervoase, patriotismul nostru molatic trezit pentru o clipă din somnolenţă. (mai mult…)
Justiţia română – barbarie sub acoperire
Când vezi atâtea feţe simandicoase gargarisind despre justiţia română ca despre o mare iubire împlinită, te gândeşti, vrând – nevrând, la iubirea de bordel, cu boli venerice, jartiere, silicoane şi farduri soioase. După care te cuprinde o lehamite provocatoare şi, după cum ţi-e temperamentul, spargi, verşi, înghiţi sau comuţi. (mai mult…)
De la isterie la acalmie
Când cauzele bune sunt îmbrăţişate de hahalere O uriaşă agresivitate ipocrită observăm la şeful debilei aripi USR încă atârnată cu-n scotch de hoitul ex-balaurului USR - PLUS. Hoţul care strigă “hoţii”, turnătorul cu aparatură de ascultare în cureaua de la nădragi iese furibund la luptă. Armele care îl recomandă sunt răcnetul isteric, filipica demagogică, ranga de spart dinţi şi gherete şi barba nerasă care să-i facă încruntătura mai medievală. A devenit, mai nou, primul insurgent anti Klaus Iohannis şi SRI din Republică. Să mori de râs, de plâns, de indignare, de insolit, de greaţă. Un bastard dezicându-se de părinţii săi naturali pentru că nu-l lasă succesor, cu acte măsluite, la marea prăduială. Mie, tupeul acestui personaj mi-a cam tăiat elanul de a-l mai lua în furci pe preşedintele Iohannis dimpreună cu intreaga maşinărie ocultă care il susţine. Cum adică, să mă considere unii, mai pripiţi la sentinţe, drept aliat cu…
Intangibilii noştri mizerabili
Găsim explicaţii pentru toate! Deunăzi, un general de poliţie în rezervă, fost şef al instituţiei, ne mustra cu o cazonă vehemenţă că nu-i întelegem pe bieţii poliţişti. (mai mult…)
Fotbalul românesc – metafora României de azi
Unde nu e valoare ar trebui să fie organizare şi atitudine. Organizarea ţine de conducători, atitudinea de jucători. (mai mult…)
Un avion de agrement care se distrează cu logica noastră
Povestea o ştiţi, nu o iau de la capăt! E ca o enigmă de weekend propusă dezlegării publice, nu se ştie de cine şi cu ce scop. Am şi eu un punct de vedere pe care vreau să vi-l prezint în continuare. Pentru anumite concluzii, care mi se par evidente, nu voi relua demonstraţiile de care e plină presa şi pe care, toţi cei interesaţi de subiect, le-au asimilat deja. (mai mult…)
Supliciul de a fi deştept la comandă
În ultima vreme scriu mai rar. Nu mai am subiecte care să-mi bată violent la uşă, să dea în clocot, să vrea afară. (mai mult…)