Scorul acestui articol
[Total: 51 voturi. Media: 4.6]

 

Suntem ţara în care generalii se fac precum banii calpi. Fără număr şi fără valoare. La înscăunare, i se dă preşedintelui, cu fast, o tiparniţă de generali. Iar acesta, ori de câte ori simte nevoia să se joace de-a comandantul suprem, mai împopoţonează cu fireturi şi stele câte-un contingent de slugi zeloase.

Dacă ne-am apuca să numărăm câţi generali activi face sau promovează republica noastră, an de an, pe timp de pace, am ajunge la concluzia că, de fapt, trăim într-un perpetuu război. În care doar faptele de eroism ale acestor oameni, curajul şi spiritul lor de sacrificiu ne păstrează întregi şi liberi.

Şi nu-i de-ajuns acest joc de-a costumele de gală, această mascaradă luxuriantă. Ea trebuie urmată şi de-o fanfaronadă pe măsură. Oamenii despre care vorbim, copii palide scoase în serie la xeroxul prezidenţial, caricaturi ale unor originale în ediţie limitată, se bat cu pumnii în piept că au acoperire în aur. Ei sunt patrioţi, gata să se jertfească pentru ţară. Au principii morale înalte, sunt corecţi, integri, verticali. Adevărate cariatide ale templului numit România.

Iată, de pildă, generalul Gabriel Oprea. Tocmai a făcut în ultimele zile doi paşi înainte, cutezător, ca să prezinte naţiei raportul său de apărător brav al dreptăţii. Ca organizator şi gazdă a celebrului conclav al “statului” din noaptea prezidenţialelor din 2009, s-a simţit obligat  să repună în drepturi adevărul, mult prea distorsionat de Dan Andronic. A intervenit telefonic în emisiunea de joia trecută a lui Mihai Gâdea şi a promis, pe onoarea lui de general cu patru stele, că va veni marţi, imediat după Paşte, să spună poporului exact cum au stat lucrurile cu acea întâlnire. La orice întrebări încerca să-i mai adreseze moderatorul, punea papagalul să răspundă în locul lui: “ştiţi că sunt un om corect, v-am promis că o să vă spun marţi, o să vă spun marţi”! Pe frazele de încheiere ale scurtei discuţii a ţinut musai să puncteze două lucruri: că întâlnirea aceea, atât de comentată de presă,  nu a fost nimic mai mult decât o simplă cină, informală, oferită de el cu ocazia zilei lui Nicolae Onţanu, şi că a intrat în emisiunea lui Mihai Gâdea doar pentru că a insistat soţia lui. Această din urmă precizare a trecut oarecum neobservată de comentatori. Mie, însă, mi se pare definitorie pentru măreţia, cutezanţa şi spiritul de iniţiativă ale ilustrului nostru general. De aceea, iată, ţin să o subliniez aici.

Marţi nu a venit la emisiune. În schimb, a promis că va veni miercuri. Pe onoarea lui de general. Nu a venit nici miercuri. A catadicsit doar să intervină, telefonic, 5 minute, ca să citească un text ruşinos, compus de proşti care se credeau şmecheri pentru telespectatori pe care îi bănuiau imbecili.

Pe mine, această tentativă de triplu axel eşuată într-o căzătură care a spart ghiaţa, nici nu m-a mirat, nici nu m-a indignat. Doar m-a confirmat. Generalul nostru rămâne, aşa cum stabilisem în multe comentarii anterioare pe care i le-am dedicat, doar o paiaţă de carton oportunistă, laşă, gângavă, care se înmoaie până la căderea în genunchi la prima emoţie lichidă ce-i inundă izmenele.

În virtutea unei relaţii privilegiate între ei, pe care Gabriel Oprea a invocat-o în timpul scurtei discuţii telefonice iar Mihai Gâdea nu a negat-o, cel din urmă a fost extrem de reţinut în a-i sublinia interlocutorului său imensul penibil în care l-a scufundat, prin încercarea ratată de eschivă, textul citit.

Când reporterul te întreabă, aproape implorându-te: “puteţi să confirmaţi SAU SĂ INFIRMAŢI prezenţa lui Florian Coldea şi a Laurei Kovesi la acea cină organizată în casa dumneavoastră?” iar tu răspunzi, după ce nici măcar nu ai avut curajul să le pronunţi numele celor doi, “cred că am fost destul de clar în declaraţia mea”, ce să însemne asta? Prostie sau laşitate? Laşitate sau prostie?

Dacă ar fi răspuns: “infirm”, şi răspunsul ar fi fost adevărat, Oprea ar fi avut numai şi numai de câştigat. De ce n-a făcut-o, pentru dublul său avantaj? Pentru că ştia care e adevărul şi, la fel de bine, ştia că există probe prin care acesta să poată fi dovedit. Iar el prins cu minciuna.

Deci, e limpede: cei doi, Coldea şi Kovesi, au fost acolo. De ce a evitat Oprea să recunoască această evidenţă? De frică. De căcăcios ce e acest mare general al armatei române care, în caz de restrişte, ar trebui să ne apere, cu arma în mână, de duşmani fioroşi.

Sărmană ţară la răspântie, ferice de tine! Eşti pe mâini bune!

Nici până acum nu te-ai prea remarcat tu, în istorie, ca mare forţă, ca mare caracter, dar, de când cu neînfricatul Băsescu, incendiator de nave ca să-şi şteargă urma, naş de mafie internă ca să te conducă discreţionar, te reabilitezi spectaculos, ca marfă de vânzare la second hand.

El, Băsescu, i-a făcut mari generali pe micii Oprea şi Coldea! Pe principiul: când eşti mic te faci mare înconjurându-te de şi mai mici.

El, Băsescu, a făcut-o general, Procuror General, pe Laura Kovesi. Pe principiul: când cineva e mai înalt ca tine, îl faci sau să-şi rupă picioarele sau să-şi piardă capul.

Vedeţi vreo deosebire între răspunsul de şarlatan al lui Băsescu “Jur că nu am lovit copilul nici în plex, nici cu pumnul în faţă” şi răspunsul de securist al lui Oprea “ Eu i-am invitat doar pe George Maior, Anghel Iordănescu și Dan Andronic la o cină informală”? Niciuna, este?

Generalul Oprea, generalul Coldea, generalul Onţanu… ce caricaturi! Nici în războaiele pe calculator să nu-i luaţi în echipa dumneavoastră. Altfel, când v-o fi lumea mai dragă, o să vă treziţi virusaţi, scoşi din joc, fără să ştiţi de unde vi se trage.

Tu, Oprea, cu strâmbăturile tale de Popeye cuceritorul, tu, Coldea, cu ticurile tale de Nadal pregătindu-se să servească, v-aţi gândit vreodată că, decât… generali, v-ar sta mult mai bine ca… particulari?

Pe persoană fizică, vreau să spun! Fără funcţii plătite de la buget, fără ţoale oficiale pe voi care, la o adică, de prea mult metal pe ele, pot atrage fulgerele şi vă pot dezintegra?

V-aţi gândit vreodată la asta? Aţi auzit vreodată de win – win?

Eu, da! Eu, da! Destul de des. Mereu.

Contele de Saint GermainEditorialeDan Andronic,Florian Coldea si Laura Kovesi,Gabriel Oprea,general,Mihai Gadea,Nadal,Nicolae Ontanu,Popeye marinarul,second hand,triplu axel  Suntem ţara în care generalii se fac precum banii calpi. Fără număr şi fără valoare. La înscăunare, i se dă preşedintelui, cu fast, o tiparniţă de generali. Iar acesta, ori de câte ori simte nevoia să se joace de-a comandantul suprem, mai împopoţonează cu fireturi şi stele câte-un contingent...Blog politic si polemic