Scorul acestui articol
[Total: 4 voturi. Media: 5]

Serviciile secrete – principalul ferment al crizei politice actuale

În România, decidenţii de vitrină (preşedinte, premier) primesc marile mutări politice în plic. Nu ei le hotărăsc ci doar le comunică şi execută.

“Statul paralel” nu e o fumigenă conspiraţionistă. El chiar există şi conduce. Din umbră, pentru că nu are legitimitate, dar cu mână de fier pentru că deţine / poate fabrica secrete devastatoare despre orice personaj care i-ar putea opune rezistenţă.

Replica “eu n-am făcut nimic reprobabil, mie n-au ce să-mi facă” trădează sau infantilism vecin cu retardul sau aroganţă provocatoare.

Cu mijloacele pe care le deţin, serviciilor secrete le e mai uşor să fabrice  dosare din nimic decât să le documenteze şi să le fundamenteze pornind de la fapte reale.

Toate aceste ultime luni de bâjbâială politică, de lipsă a deciziei sau de decizii inepte care se bat cap în cap, demonstrează fără dubiu că balaurul botezat “stat paralel” a devenit bicefal. Asistăm la o malformaţie care antagonizează totul. Unul dintre capete îl pilotează pe preşedinte, celălalt pe premierul demis.

De-asta nu poate fi votat un guvern cu puteri depline, de-asta niciuna dintre tabere nu se poate impune decisiv.

Când mă refer la serviciile secrete ca la elementul de forţă al statului paralel nu am în minte doar SRI şi SIE ci includ aici toate încrengăturile acestora cu servicii omoloage vorbitoare de alte limbi. Engleza americană, engleza continentală, franceza, germana, de ce nu chiar rusa.

Una dintre marile enigme ale acestei perioade este de ce preşedintele amână la nesfârşit numirea şefilor civili la SRI şi SIE. Este prerogativa sa şi un element de influenţă capital în lupta politică internă. Explicaţia mea este că el ştie de facţiunile existente aflate într-o rivalitate acerbă şi vrea să evite un război deschis între acestea. Atâta timp cât păstrează la picior arma numirilor, controlează întrucâtva lupta. În momentul în care o va declanşa în favoarea uneia dintre tabere există riscul unei inflamări a situaţiei peste limitele acceptabilităţii.

Întâlnirea de zilele trecute între premierul demis şi preşedinta CCR se înscrie perfect în tabloul războiului subteran de care vorbesc. Pentru că “statul paralel” nu înseamnă doar serviciile secrete ci şi justiţia. Pe această componentă preşedintele şi-a asigurat un oarecare avantaj prin numirea şefilor din justiţie după preferinţele sale şi nu ale contestatarilor săi.

Întâlnirea secretă la care mă refer (premier – CCR) pare mai mult decât suspectă în contextul actual. O replică a taberei haştagiste la încercarea preşedintelui de a controla total justiţia.

Toate aceste fricţiuni între palate sunt o consecinţă a fricţiunilor dintre taberele structurate în interiorul statului paralel.

Războiul dintre Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan este doar partea vizibilă, de iceberg, a ciocnirii plăcilor tectonice.

Plăcile tectonice, acolo, în profunzimi cu mult sulf, îşi văd de treburile lor de stat paralel. Puţin le pasă de turmele de la suprafaţă care rumegă bălăriile ce li se servesc drept explicatii şi se iluzionează că de behăitul lor depinde ce se întâmplă în ţară.

Actualul război româno – român se va încheia doar în momentul în care serviciile secrete vor da un câştigător. Până atunci ne vom tot bălăci în interimate şi majorităţi imposibile.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/08/statul-paralel-3-500x398.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/08/statul-paralel-3-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeIlie Bolojan,Nicusor Dan,presedinta CCR,serviciile secrete,statul paralelServiciile secrete – principalul ferment al crizei politice actuale În România, decidenţii de vitrină (preşedinte, premier) primesc marile mutări politice în plic. Nu ei le hotărăsc ci doar le comunică şi execută. “Statul paralel” nu e o fumigenă conspiraţionistă. El chiar există şi conduce. Din umbră, pentru că nu are legitimitate,...Blog politic si polemic