Pe mana cui, in grija cui, e tara?

  Adrian Păunescu a rostit această întrebare la începutul anilor 70. La capătul unei exasperări anulând „prudențe și odăjdii”, în inima unui regim dominat de frig și întuneric, a răbufnit: „În lunga și ploioasa noapte, deci, prin care și tu țara noastră treci, În noaptea marilor fărădelegi, în noaptea secolului douăzeci, Când nu Bălcescu se născu, ci noi, când nu Viteazu se născu, ci noi, Când ne trezirăm în lumină, goi, că de durere ni se umflă nara, Aflarăm că se poate întreba, de-a lungul ori de-a latul cineva: Pe mana cui, in grija cui, e tara?”   (more…)
continuare...

Klaus Iohannis si Laura Kovesi, propagandistii neincrederii

  A devenit un laitmotiv al gângavilor lipsiți de argumente expresia: „trebuie să avem încredere în instituțiile statului”. Sau „suntem condamnați să avem încredere în ele” sau „în lipsa încrederii în instituțiile sale, statul de drept s-ar pulveriza”. Această nerozie nu este cu nimic mai puțin demnă de dispreț decât aceea a bărbatului care după ce-și găsește nevasta în pat cu amantul declară pe unde apucă, și întrebat și neîntrebat: „eu am totală încredere în ea”. Să fii sănătos, cornutule, e o rușine care te privește numai pe tine. Mândrește-te cu ea și pune-ți chiar un felinar roșu la poartă, să afle lumea că ai devenit om de afaceri. Cât despre voi ceilalți, gângavii,  nu am de comentat decât atât: e o mare gogomănie să declari încrederea în cineva sau ceva ca obligație legală ori morală. (more…)
continuare...

Priveghi la PSD

  Cum nu există vii morți? Dar Liviu Dragnea? Dar Mihai Tudose? Ați văzut fețele CEX-iștilor când au ieșit aseară de la ședință? De funeralii! Ați văzut măștile de gips ale celor doi vii răposați, la declarații? Fără priză, flasce, bâjbâind abulic după salvatoarea rigor mortis. (more…)
continuare...

Mascarada cu pigmei pe catalige

  Teorii politico – elitiste vorbesc tot mai deschis în ultima vreme de una dintre limitele majore ale democrației: IQ-ul mediu modest al majorităților care ajung la putere.  Se formulează, pornind de-aici, întrebarea: din moment ce o țară dispune de genii (sau, mai moderat formulat, de „minți luminate”) de ce și-ar încredința ea destinul unor prostovani și nu acelor „minți luminate”? Doar pentru că prostovanii sunt mai numeroși? (more…)
continuare...

Hans Klemm – un traficant de spaime

  Rău de tot a mai decăzut și diplomația. Dintr-o profesie a elitelor vizionare a ajuns, în ultima vreme, o negustorie de misiți. Domnul ambasador Hans Klemm, care a demonstrat cu vârf și îndesat pe durata mandatului său în România că îi respectă pe români la paritate cu o colonie de șobolani - cârtițe peste care treci cu buldozerul fără cea mai mică remușcare, a mai comis una de analele cinismului la recentul Bucharest Forum. A declarat, indiferent la consecințe, următoarele: (more…)
continuare...