Singurătatea matematicianului (3)
La sfârșitul anului trecut, pe 12 decembrie 2010, va propuneam, ca lectura de duminica, discursul de receptie la Academia Romana al matematicianului Solomon Marcus. De atunci am publicat pe acest blog primele două părți ale acestui discurs, promițând continuarea cât de curând. Va ofer azi partea a III-a a acestui discurs memorabil. (mai mult…)
Revenire asupra unei sincronicitati
Am semnalat in postarea anterioara, "Singuratatea matematicianului" (2), o interesantă sincronicitate. Revin asupra subiectului. (mai mult…)
SINGURÄ‚TATEA MATEMATICIANULUI
Există puține lucruri în viața mea cu care să mă mândresc plenar, fără teama că le-am înfrumusețat cu note de subiectivism. Unul dintre acestea este că am făcut Facultatea de Matematică a Universității București. Observați că nu am infatuarea să afirm că sunt matematician, acesta fiind un titlu aproape de noblețe, rezervat unor aleși. Unul dintre acești aleși este academicianul Solomon Marcus. A împlinit anul acesta 85 de ani. Este probabil ultimul rămas dintre cei mandatați genetic să ne transmită, prin ștafetă directă, spiritul lui Moisil ori Onicescu ori Caius Iacob ori Mihoc ori Miron Nicolescu ori Gheorghe Vrânceanu. Puteti crede că am avut privilegiul să-i am ca profesori pe toți aceștia? Unora chiar le-am luat interviuri pentru revista studențească la care colaboram. Cum, atunci, să nu fiu mândru cu îndreptățire? (mai mult…)