De-acum gata cu diminutivele. Ele se potrivesc răsfăţaţilor, celor de la care nu aştepţi lucruri mari pentru că ei sunt încă mici. Micuţi. De mâine poporul va trebui să-l apeleze ca pe un om mare, nu ca pe un prichindel. Cel mai simplu ar fi să  i se spună Dan. Preşedintele Dan. Aşa cum sună “preşedintele Trump” sau “preşedintele Macron”. Şi-atunci o să-l scăpăm şi de nevoia unui botez care, oricum, a fost o temă ostilă de campanie. Cum să-l numeşti “preşedintele Nicuşor”? Vorba cuiva, “sună ca dracu”! Ce, suntem  la grădiniţă? Facem mişto? Adică un fel de Donaldel (Trampică) sau Emilică (Macronel). Să ne revenim! Numele stă la baza piedestalului. Creează identitate. Vreţi ca preşedintele nostru, ieşit dintr- o veritabilă fecundare electorală contra naturii, să apară în faţa lumii precum soldăţelul din imagine? Cocoţat pe un soclu de elefant ca un cocoş înfoiat pregătindu-se de cucurigul de la 5…
continuare...