Vulnerabilitatea ca drog După revoluţie, AP s-a trezit bombardat cu note de plată morală pentru excesele poetului considerat de curte. Într-un celebru pamflet, Gabriel Liiceanu îl includea pe lista principalilor destinatari ai "Apelului către lichele". Vulnerabil la lapidări precum anterior la osanale, AP a căzut. Repetat. Niciodată însă în genunchi.   Ridicările i-au fost lente şi incomplete. Povara recursului la trecut, activată de inamicii săi ori de câte ori încerca să cucereasca prezentul, părea implacabilă ca o fatalitate. Până când poetul a aflat că s-ar putea să moară curând. A scris, deprimat, un articol de om învins. Pe forumul acelui articol am postat un comentariu intitulat “Cotidianul ca muză” (vezi articolul pe blog) pe care îl încheiam astfel: “Rareori în viaţă ţi se oferă a doua şansă.  Lupta cu prima dictatură se pare că ai pierdut-o. Reabilitează-te, nemureşte-te, căştigând-o pe aceasta, cu a doua dictatură.” Nu ştiu dacă mesajul meu…
continuare...