Marele meu necaz e că am devenit prea pretenţios. Fără să vreau. O fi semn de bătrâneţe? Înainte eram atât de uşor de mulţumit. Puneam mâna pe câte o carte şi, dacă nu o abandonam după primele 5 minute, al ei eram. Citeam ca într-o documentare profesională. Nu-mi lipseau din buzunare creionul şi carneţelul. Citeam şi subliniam. Citeam şi transcriam în carneţel. Uneori aveam chiar propriile evadări aforistice provocate de celălalt, de pe copertă. Deveneam cumva parteneri şi asta era fascinant. (more…)
continuare...