Scorul acestui articol
[Total: 616 voturi. Media: 4.9]

 

 

PreÈ™edintele Iohannis e bântuit de istoria funestă a etniei sale. Delirează cu voce tare despre războaie, pogromuri, epurare politică. Vrea exterminarea PSD-ului È™i, prin extensie, a pesediÈ™tilor. Mesajele lui de campanie dezvăluie deÈ™ertăciune È™i deÈ™ert,  un relief interior arid, în care nu creÈ™te nimic altceva decât ură. Ură din care răzbate sulf, emanat prin toți porii, sulful unei dorințe irepresibile de răzbunare.

A fost la solar. Ni se înfățiÈ™ează bronzat în ultimele apariții. Probabil crede că-l pune în valoare  această daurire la bec. Mie mi s-a părut că-i face mai lucitoare transpirația de hăitaÈ™. Căci nimic altceva nu reuÈ™eÈ™te cu hăuliturile lui antipesediste decât să arate cu sadism spre două milioane de români pe post de vânat È™i să-È™i asmută dulăii cu epoleți pe sub sacouri întru masacrarea acestora.

Vânatul e un sport considerat aristocratic. Doar că, din ce în ce mai mult, a încăput pe mâna hahalerelor. Beția sentimentului că ai drept de viață È™i de moarte asupra unor ființe vii le ia mințile  celor ce-È™i pot permite È™i-È™i oferă cu polonicul, fără minimă autocenzură, un astfel de drog. Și, în general, È™i-l permit îmbogățiții peste noapte, împătimiții de putere fără merit È™i cei slabi de înger È™i de glagorie.

O armată de demenți s-a strâns în jurul lui Klaus Iohannis simțind miros de sânge.  Sânge de pesediÈ™ti! Ei, armata de demenți, se cred vânători aristocrați È™i se împăunează cu asta. DeÈ™i, în realitate, sunt doar niÈ™te hingheri avizi de parvenire în trecutul cărora nu se poate găsi nimic nobil.

A fost la solar È™i a început să se îmbrace ca un playboy: sacou cambrat, pantaloni albi, ochelari negri cu lentile – oglindă, pantofi din piele de căprioară, alură de gangster.

E foarte sigur de victoria lui la prezidențiale. Încalcă deciziile CCR cu o neteamă È™i aroganță olimpiene. Toate-i merg din plin: demisia lui Felix Bănilă, moțiunea de cenzură, sondajele de opinie, apatia socială. L-a rezolvat È™i pe tupeistul Barna, finala cu Viorica Dăncilă se anunță ca un simplu galop de sănătate, dinspre partea lui Trump nu e deranjat nici cu o aluzie, darămite cu anunțatele dezvăluiri ale lui Giuliani.

Omul trăieÈ™te un extaz al autocontemplării, un apogeu al împlinirilor personale. Se È™i vede beatificat în secunda imediat următoare răposării, deÈ™i incepe să se îndoiască, întărit de atâtea succese picate din cer în ultima vreme, că va răposa vreodată.

Mă amuz ascultând vocile demenței dedate la vocalize de diplomație armonizatoare. CTP, RareÈ™ Bogdan, Ludovic Orban, aceÈ™ti turbați cu spume verzi ai antipesedismului, ai antipenalismului, ai antisecurismului È™i-au scos brusc piunezele din gargară È™i È™i-au catifelat mesajele spre diavolii trecutului lor apropiat, doar-doar i-or converti la interesul imediat al lui Iohannis: instalarea unui guvern Orban. Plecăciuni către Pro România, coÈ™uri cu daruri rituale către PMP, linguÈ™eli internaționaliste către UDMR, pe scurt prostituare pentru instalare.

Cu Barna nici nu a fost nevoie să se întrebuințeze prea mult ca să-i sucească mâna la spate È™i să-l îngenuncheze cu fruntea la pământ. Au mizat pe efectul anchetei Rise Project, scoasă la țanc È™i metamorfozată rapid în anchetă DNA, apoi într-o pisică neagră care doar ce È™i-a arătat puțin ghearele ca să li s-au È™i muiat genunchii intransigenților useriÈ™ti È™i candidatului lor la preÈ™edinție.

Barna, în panica lui de împărat fără haine, a crezut că se scoate cu vechea rețetă, arătând cu degetul către PSD, Viorica Dăncilă È™i DLAF. Când, de fapt, cei care l-au despuiat oferindu-l oprobriului public erau exact elogiații lui de până mai ieri, hingherii lui Iohannis.

Distracția oferită de bâjbâielile iohanisto – peneliste este mult peste aÈ™teptări. Cu tuÈ™e groase de caricatură È™i grotesc, cu un Prelipceanu devenit exoftalmic de atâta exasperare anti useristă, cu o Denis Rifai mai decoltată ca de obicei ca să nu se sufoce în propriile contradicții, cu un Andrei Caramitru mai dezlănțuit în a sfâÈ™ia tot ce urăÈ™te decât ciobăneÈ™tii de stână când simt miros de lup prin preajmă.

Spectacolul e total, È™i m-a făcut să-mi fie dor de Dan Diaconescu. Cum ar mai fi descris el hormonii românilor în acțiune. Ce gale de box politic ar mai fi organizat el în discretu-i studio. Cum ar mai fi disecat el, pe înțelesul agricultorului cu adidaÈ™i È™i al precupeței cu extensii de păr, unghii È™i sprâncene, dedesubturile È™i îmbârligăturile politichiei dâmbovițene.

Da! Acest preÈ™edinte vilegiaturist, aceÈ™ti politicieni gazoÈ™i ce iau forma oricărui vas dispus să-i conserve, merită un DD care să-i mediatizeze cu geniu caragialesc.

Mi-e dor de Dan Diaconescu!

Mi-e dor de acest Tarantino caracalean al faptului divers și al prostului gust ridicat la rang de virtute.

Mi-e dor de acest alchimist ingenios care a descoperit secretul fabricării senzaționalului zilnic din ciondăneli de mahala.

Parcurgem o etapă de disoluție comică. Ne ducem pe copcă, dar,cel puțin, ne amuzăm.

Tipic românesc! Facem haz de necaz!

Ce altceva am putea face cu un președinte ca Iohannis și cu un premier ca Orban?

De-asta spun: doar Tarantino caracalean ne lipseÈ™te ca spectacolul să fie apoteotic.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/10/DD.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/10/DD-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeancheta DLAF,ancheta Rise Project,Dan Barna penal,Dan Diaconescu,guvernul Orban,Tarantino    PreÈ™edintele Iohannis e bântuit de istoria funestă a etniei sale. Delirează cu voce tare despre războaie, pogromuri, epurare politică. Vrea exterminarea PSD-ului È™i, prin extensie, a pesediÈ™tilor. Mesajele lui de campanie dezvăluie deÈ™ertăciune È™i deÈ™ert,  un relief interior arid, în care nu creÈ™te nimic altceva decât ură. Ură din...Blog politic si polemic