Domnul Pleşu, în ciuda taliei mari a sacoului, este un maestru al fofilării. Face ce face şi alunecă dibaci din clinciuri, strecurându-se neabraziv printre mâini, printre picioare, printre contradicţii. Chiar şi când muşcă, muşcă cu gingiile, lăsându-şi loc de interpretări favorabile la concluzii; cum că, adică, ar fi fost vorba de un sărut mai pătimaş şi nicidecum de colţi walpurgici. (more…)
continuare...