Dacă ar fi să plasăm poporul român, așa cum a fost el lăsat de la Dumnezeu, între extremele existená¹­iale formulate de Plaus ("Homo homini lupus est") și Seneca ("Homo sacra res homini"), ne-am confrunta cu o contradicá¹­ie greu de împăcat. Românii sunt, pe de o parte, somnolená¹­i á¹£i contemplativi, îndurători á¹£i blajini, ospitalieri á¹£i colocviali dar, de-i calci pe coadă á¹£i depăá¹£eá¹£ti anumite limite cu ei, iute devin explozivi á¹£i aprigi, eroici á¹£i greu de înduplecat. Punându-l deoparte pe Vlad Ṭepeá¹£ cel vândut azi amatorilor de senzaá¹­ional (un produs al cronicarilor á¹£i legendelor, nu se á¹£tie cât de conform cu originalul din epocă), nicăieri în tipologizările obiective sau în cliá¹£eele istoriei românii nu sunt înfăá¹­iá¹£aá¹­i ca niá¹£te barbari. (mai mult…)
continuare...