Scorul acestui articol
[Total: 4 voturi. Media: 4]

Mie-mi plac testele de inteligenţă. Din mai multe variante trebuie să alegi răspunsul corect. Sunt cel puţin două metode de lucru: prin eliminare sau prin deducţie.

Războiul de la graniţă a creat o psihoză a bombelor. Dacă nu explodează în fiecare zi câte o bombă, nu ne simţim în normalitate.

România, în perioada asta de confuzie hibridă, a optat pentru bombele emoţionale. Bomba Moşteanu, bomba Buzoianu, bomba Paltinu şi… ultima pe listă dar nu cea din urmă… bomba documentarului recorder  “justiţia capturată”.

Două zile am fost în ceaţă totală. Confruntarea o vedeam, dar nu înţelegeam care e albul şi care negrul.

Iniţial lupta părea tranşată: dezvăluirile din film erau grave, documentate şi de mare impact. Cele două cazuri – fanion, Vanghelie şi Popoviciu, nu lăsau loc de dubii: ingineriile de “optimizare juridică” aplicate în speţele lor funcţionau după o schemă infailibilă (cum au dovedit-o rezultatele): exonerarea inculpaţilor de pedeapsă prin amânarea succesivă a pronunţării definitive până la prescriere.

În faţa unei astfel de demonstraţii îţi vine să dai cu cuşma de pământ şi să exclami eliberat: “i-a dovedit!”

Doar că, eliberat de presiunea dubiilor iniţiale, te iau în primire dubiile ulterioare.

Pusă în contextul politic al momentului, “bomba” recorder ridică serioase semne de intrebare legate de “coincidenţe” care o acompaniază. Ea explodează într-un moment în care:

  • Reforma pensiilor magistraţilor se află într-un impas foarte (potenţial) costisitor, pentru ţară. Dacă justiţiarii continuă să i se opună, ca până acum, prin toate pârghiile lor de stat în stat, inclusiv CCR, piramida actuală de putere construită pe scheletul USR-ului va fi serios zdruncinată. Trebuia, deci, pusă presiune pe aceşti îndărătnici privilegiaţi. Puţin şantaj mediatic se impunea. Documentarul recorder – arma perfectă;
  • Înfrângerea ruşinoasă a haştagiştilor (şi inclusiv al lui Nicuşor Dan) la alegerile pentru Primăria Bucureştiului pare să prevestească alungarea lor de la putere. Era nevoie, deci, de o deturnare a atenţiei societăţii de la impostura useristă, de introducerea în desfăşurătorul televiziunilor aservite a unui subiect de acoperire. Documentarul recorder – subiectul perfect;
  • Scandalul din jurul ministrei mediului privitor la criza de apă din Prahova începe să ia proporţii periculoase pentru partidul celor de la pădure, având în vedere că lor, dacă le e frică viscerală de ceva, le e frică de dezlănţuirea furiei populare. Incompetenţa crasă dovedită de guvernanţi în criza de la Paltinu, suprapusă austeritătii impuse căţeilor de dulăul de la Palatul Victoria, au adus mămăliga mioritică aproape de explozie. Trebuia deci lansată o diversiune de proporţii care să îndrepte această furie în altă direcţie. Spre magistraţi, de exemplu, că tot au pensii nesimţite pe care le urăste tot poporul. Documentarul recorder – diversiunea perfectă;
  • În Bulgaria premierul demisionează, guvernul cade pentru măsuri de austeritate mult mai blânde decât cele din România. Parcă un bulgar ne-a pus cu ani în urmă eticheta de „Mămălicki”. Acum, veciniii noştri de la sud ne mai dau o lecţie. Nu de “aşa nu”, cum ne obişnuiseră, ci de “aşa da”. Pericolul de contagiune existând, ce şi-au zis strategii sistemului: să prescriem un antibiotic. Documentarul recorder – antibioticul perfect!

Dar nu doar momentul ales pentru difuzarea acestui documentar indică limpede o strategie pregătită anume în laboratoare ce funcţionează în numele “siguranţei naţionale” ci şi ambientul creat. O adevărată orchestră simfonică, care a mai concertat şi în trecut la marile proteste useriste din perioada de glorie a tefeliştilor, a fost scoasă din adormire şi mobilizată. La trombon, televiziunile sistemului au difuzat aproape simultan costisitorul film demascator de 2 ore. Iar în paralel, ca la celebrele mitinguri anticorupţie din 2017 – 2019, s-a decretat mobilizarea generală a “socieţăţii civile gălăgioase” pentru manifestaţii de stradă. Doar că, de data asta, vocal şi la vuvuzele, s-au strâns să protesteze mai puţin de 1000 de repondenţi, ceea ce a ilustrat mai degrabă fâsâială decât înfoială.

Argumente ar mai fi că, de fapt, lupta la care asistăm este între două grupări de forţă cu rădăcini puternice în servicii. Ele se bat, fără scrupule, pentru privilegiile puterii lor de gaşcă şi nicidecum pentru binele justiţiei. Fiecare are în spate forţe şi interese politice transnaţionale.

Toate semnele sunt că justiţia română a fost scoasă la mezat şi, în prezent, se duce o luptă pentru arme de influenţă, nu pentru principii.

Nu adevărul şi minciuna sunt puse în balanţă în bătălia la care asistăm ci numărul de magistraţi – preş înregimentaţi în fiecare tabără.

Prin eliminare, răspunsul meu la întrebarea cine e alb şi cine negru, este: ambele tabere sunt gri.

Prin deducţie, răspunsul meu la întrebarea ce reprezintă documentarul recorder: un act de dreptate sau o diversiune, este: o diversiune ambalată în act de dreptate.

E, totuşi, o carenţă majoră a documentarului faptul că nu conţine deloc şi opinia celeilalte părţi. Faptul că cineva a refuzat să-ţi răspundă la nişte întrebări vădit tendenţioase nu este o scuză. Există şi alte forme jurnalistice de a păstra echilibrul informaţiei.

Pe de altă parte, aşa zisa “conferinţa de presă” a conducerii CAB s-a dovedit de un penibil descalificant. E clar că vorbitorii au fost prinşi pe picior greşit. Probabil că panica indusă de situaţia inedită în care au fost puşi la zid tocmai ei, cei care sunt obişnuiţi să pună la zid, le-a anihilat luciditatea şi discernământul.

Culoarea zilei: gri.

Sentimentul zilei: diversiune.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/12/CAB.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/12/CAB-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeconferinta de presa CAB,diversiune,Documentar recorder,justitia capturata,Popoviciu,VanghelieMie-mi plac testele de inteligenţă. Din mai multe variante trebuie să alegi răspunsul corect. Sunt cel puţin două metode de lucru: prin eliminare sau prin deducţie. Războiul de la graniţă a creat o psihoză a bombelor. Dacă nu explodează în fiecare zi câte o bombă, nu ne simţim în normalitate. România,...Blog politic si polemic