Mitingul din 20 ianuarie, o infrangere usturatoare pentru organizatori

  Judecăm prea afectiv! Latinitatea noastră, corcită  cu balcanismul regiunii, generează deviații alarmante. Cum ar fi să îi împingă  pe unii dintre noi să clameze de bună voie, despre poporul lor, că ar fi cel mai corupt din universul care contează.  Și să ofere ca soluție de vindecare aneantizarea sa prin pulverizarea în alții. Că alții, la nivelul istoriei, îi consideră pe români curvele marilor conflagrații, trădătorii alianțelor de onoare, mai treacă "“ meargă. Chestie de înterpetare, de rivalități, de citire partizană a egoismului. Dar ca tu însuți, polifonic, prin voci ca Macovei, ori Patapievici, ori Liiceanu, să te înfierezi ca nație È™i să-ți autopropui, întru purificare, exilarea È™i chiar extincția,  dacă s-ar putea, asta chiar că este forma uneia dintre cele mai ticăloase trădări. Judecăm prea emoțional! Mereu cu inima în gât, mereu prin prisma umorilor È™i nu a rațiunii. Nu apelăm mai deloc la matematică. La cifrele ei…
continuare...

Oribilul concert al maruntaielor

  Mulți È™tiu pe pielea lor ce înseamnă o urgență stomacală. Crampe, bolboroseli, presiuni ascuțite È™i o  uriaÈ™ă teamă de "žprea târziu". Tot organismul urlă: "žo toaletă, o toaletă, regatul meu pentru o toaletă". În astfel de clipe judecata e, practic, abolită. Vorbesc vintrele, dar ce spun eu "žvorbesc"? Urlă, dictează, fac să dispară realitatea din jur È™i instituie dictatura realității lor: inconsistentă È™i urât mirositoare. (mai mult…)
continuare...

Privind de pe pamant miscarea unor nori

    Când eÈ™ti în avion, alunecarea printre nori ți se pare un fel de baie cu spumă.  Nu poți controla geometria fenomenului dar asta, în loc să te îngrijoreze, îți dă un sentiment de atotputernicie. Cum, în cadă fiind, poți ridica fără vreun efort un picior dintre clăbuci spre a-ți dovedi că...  dacă asta vrei, asta faci! Din contră, când eÈ™ti pe pământ È™i priveÈ™ti norii, imaginea de ansamblu te poate cufunda în tot felul de stări È™i gânduri: că e sublim È™i grandios, că se înseninează sau că vine furtuna, că parcă se îngemănează într-o pasăre, ori într-un dragon, că parcă nimic nu e întâmplă (mai mult…)
continuare...

Enigmaticul Liviu Dragnea

  Evenimente recente m-au provocat, prin contradicțiile pe care le conțineau, să privesc mai atent spre Liviu Dragnea. Să mă întreb dacă nu cumva, sub glazura lui de fante provincial, de È™mecheraÈ™ fentând cu vorba pe toți cei dispuÈ™i să-i citească pe buze, sub superficialitatea lui ostentativă È™i aerul de victimă care nu vrea să riposteze, nu se ascunde, de fapt, un personaj mult mai redutabil. (mai mult…)
continuare...

Sistemul nu moare, sistemul se reorienteaza

    HotNews È™i Dan Tapalagă joacă de multă vreme rolul de goarnă a sistemului. Camuflați inabil sub plasa cu frunze galben "“ verzui a presei de È™tiri, aceÈ™ti agenți de influență, deconspirați È™i  caricaturizați ca atare de mințile lucide din societate, nici nu se mai obosesc, azi, să încerce a salva aparențele deghizamentului lor. Și-au asumat să întrețină delirul unui grup de susținători ai sistemului care, în fanatismul lor, cred că democrația e doar un paravan pentru domnia forței brute È™i a bunului plac, aÈ™a că alimentează sistematic nevoile acestui grup cu narcoticele informaționale de care are nevoie ca să nu intre în sevraj. (mai mult…)
continuare...

Duelul jumatatilor de adevar

  Motto Trei de-ai mei i-au arestat pe alți trei de-ai mei Traian Băsescu   Schisma băsiÈ™tilor continuă. Acum se vede clar că, în clica - monolit pe care atât de mult s-a străduit să o creeze Traian Băsescu în jurul său, pentru a fenta democrația în scopuri personale, a existat de la început o fisură. E drept, toți preferații săi au avut un "žce" comun care să-i recomande la început ca oameni potriviți pentru o atare gaÈ™că: hahalerismul. Doar că unii au ales să-l practice pe cont propriu iar alții înregimentați. Astfel încât, când Traian Băsescu nu a mai fost preÈ™edinte, monolitul i s-a spart în două: hahalerele ariviste È™i hahalerele recunoscătoare. (mai mult…)
continuare...

Doar atat ati putut? Slabut!

    Mi-a fost teamă de ziua de ieri. Când am văzut vânzoleala de pe Facebook, atâția influenceri scoși la dat ce-au mai bun, toți adormiții sub acoperire zgâlțâiți în efecte, să se activeze de urgență, Tapalagă prins între fibrilații È™i Parkinson, Nicușor Dan adăugând fum pe nări gângăvelilor sale obiÈ™nuite, Raluca Turcan chemându-și partidul la rivuluție  pe maidan, în fine, toată lumea bună punând de-o apocalipsă, am zis: gata! Până aici le-a fost pesediștilor și celor 50% de români care i-au votat! Acum m-am lămurit și m-am liniștit! Deci asta-i forța marii găselnițe, marii arme secrete a SRI de scos oameni în stradă pe cale feisbucistică: 20 000. Hai, 30 000. Hai, la nivel de țară, 50 000! Slăbut! Foarte slăbut! (mai mult…)
continuare...

Efecte colaterale ale scandalului Black Cube

Din punct de vedere jurnalistic, scandalul Black Cube mi se pare cel mai tare subiect autohton de după mineriade. Mai tare decât "žrăpirea jurnaliÈ™tilor", mai tare decât "žColectiv", mai tare decât "žDan Condrea È™i Hexifarma", mai tare decât orice îmi vine acum în minte legat de cei 10 ani de coÈ™mar extrem cu Traian Băsescu la Cotroceni. (mai mult…)
continuare...
12