Scorul acestui articol [Total: 4 voturi. Media: 5]De ce morsă? E gras, lucios, cu buze răsfrânte și pofticioase, ca ale hulpavului guzgan rozaliu. Cinetic vorbind este alunecos și lent, parcă veșnic refugiat în voluptatea siestei. Maestru al imprecației cu vorbă de plastilină jignește ca englezii, pe după perdea și otrăvit. Un birjar, în fondul jignirilor pe care le proferează, dar nu expus gloatei în livrea, pe capra năclăită a birjei, ci ghemuit la pândă în cupeul acesteia tapetat cu sudalme metaforizate pentru a sări la beregată ori de câte ori un bâzâit din altă gamă îi perturbă confortul și langoarea. Cufurit, pentru că are momente de tresărire din amorțeala digestiei pentru a se grăbi să spârcâie moale, galben-verzui și puturos (ah, fierea, fierea”¦) ofticile și umorile nedigerate pe care mahalaua ineptă i le îndească pe gât. Când amicul lui (de aceeași teapă) Gabriel Liiceanu se gudura coprofag pe lângă bucile … Continuă lectura Morsa cufurită sau Niște pamperși pentru Andrei Pleșu