Între relativ şi absolut
(Acest comentariu a fost partial postat la articolul din Adevarul al lui Dinu Patriciu intitulat “Capitalismul e de vina”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Capitalismul_e_de_vina_7_567613238.html)
Domnului Patriciu îi place să opereze cu absolutul. Pentru simplificare ori, poate, pentru a sfida monotonia şi mărginirea din analiza matematică.
Îi amintesc însă pe această cale că totul este relativ. Absolutul este doar o aspiraţie de convergenţă. De care, în cel mai bun caz, te poţi apropia oricât, fără însă a-l (a o) putea atinge vreodată.
Fraza pe care o bolduieşte ca subtitlu al articolului său de azi şi pe care ne-o propune ca o chintesenţă a propriei gândiri economice este, de aceea, şi logic şi factual eronată.
Va fi de ajuns să invalidăm comparaţia la care autorul apelează pentru a-şi coborî sentenţiozitatea din ceruri pre pământ, şi astfel vom pulveriza, pur şi simplu, pretenţia de adevăr a afirmaţiei de bază conform căreia “nu poate exista o piaţă liberă controlată guvernamental”.
“Un om nu poate fi jumătate liber şi jumătate sclav”? Dar pasagerii de pe Titanic? Oare unii dintre ei, cei mai bogaţi, nu se puteau considera liberi? Şi totuşi nu au fost în acea împrejurare “sclavii” destinului care a acţionat prin mâna unui comandant incompetent şi prin intermediul unui vehicul ale cărui dimensiuni uriaşe înghiţeau cu totul sfera de libertate a fiecăruia dintre ei în parte?
Pe imensul vehicul al economiei globalizate, noţiunea de “piaţă liberă” devine aproape un oximoron. Cam asta demonstrează şi Roubini atunci când vede salvarea capitalismului actual, dramatic şubrezit de criză, prin măsuri intervenţioniste de revigorare a pieţei. Dar a unei pieţe care, evident, în atari condiţii numai liberă nu se mai poate numi.
Domnul Patriciu renunţă la libertatea unei gândiri adaptată realităţilor lumii de azi, în convulsii, pentru a se înfăţişa, încă o dată, ca sclav al propriilor prejudecăţi de manager de succes pe timp de pace. Devine astfel tocmai ceea ce susţinea că nu există, adică un om “pe jumătate liber şi pe jumătate sclav ».
În vremuri normale, calme, cu echilibre macro consolidate, un capitalism cu piaţă liberă, total lipsită de interferenţe guvernamentale, este, pot fi de acord, soluţia optimă de creştere economică, de progres social sănătos. Statul minimal ar putea fi comparat în acest caz cu un arbitru de fotbal discret, cunoscând şi aplicând bine regulamentul, dar lăsând jucătorii să fie în prim plan, să facă spectacol, să încânte tribunele.
Când însă, de la o scânteie, jucătorii încep să se încaiere, arbitrul trebuie să intervină cu autoritate, să devină drastic, pentru a stopa escaladarea conflictului. Altfel s-ar putea ca spectatorii furioşi să invadeze terenul şi atunci totul poate degenera.
Ultimul paragraf al articolului pare rupt de rest, dar o ruptură în bine. Plonjeul în concretul românesc, atât de rar la Dinu Patriciu, îl ajută să dreagă la sfârşit impresia că ar vorbi din amvon, detaşat şi inspirat din textele altora. Într-adevăr, în timp ce Banca Naţională s-a concentrat aproape exclusiv pe ţinerea sub control a inflaţiei, economia privată din România moare de inaniţie. Slăbiciunea este însă atât de mare în anumite sectoare încât nici până la cantina cu supa săracului nu se mai pot deplasa. Doar nişte transfuzii le-ar mai putea pune pe picioare, dar cine să le mai aplice în condiţiile statului – arbitru visat de Dinu Patriciu?
https://www.conteledesaintgermain.ro/intre-relativ-si-absolut/07-10-2011EditorialePolemiceabsolut,Adevarul,Banca Nationala,Capitalismul e de vina,Dinu Patriciu,relativ,Roubini,Titanic(Acest comentariu a fost partial postat la articolul din Adevarul al lui Dinu Patriciu intitulat 'Capitalismul e de vina', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Capitalismul_e_de_vina_7_567613238.html) Domnului Patriciu îi place să opereze cu absolutul. Pentru simplificare ori, poate, pentru a sfida monotonia şi mărginirea din analiza matematică. Îi amintesc însă...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainRelated Posts
Comentarii prin Facebook:
Dincolo de salvarea de chinuri a unui biet bolnav de cancer, moartea lui Steve Jobs este plina de subantelesuri. Viata noastra a fost cert influentata de a viata lui. Cred ca si moartea lui inseamna ceva.
In primul rand umanitate – genialul milionar a cazut rapus ca un simplu muritor. Milioanele au putut sa ii cumpere doar un doi ani de viata. A trait simplu, fara aventuri, fara gesturi excentrice, dedicat lumii sale.
Viata sa ne dezvaluie sursa puterii: sa vezi mai departe. Sa servesti de fapt oamenii, sa le deschizi orizonturi si sa le schimbi viata. Oricarui om de pe planeta i-ai fi dat milioanele lui Steve Jobs, nu ar fi fost Steve Jobs – si probabil ca ar fi pierdut multe din milioanele alea. Esenta avutiei este imbunatirea vietilor oamenilor, in toate sensurile. Nu este o ecuatie intre ”geniu” si “capital”. Esenta comertului este beneficiul reciproc. Nu este o utopie, este o realitate cotidiana. Omul era admirat si respectat, nu invidiat pentru averea sa.
Atasez cele mai memorabile citate ale sale.
• După toată experienţa asta (cancerul) mi-am dat seama de un lucru extrem de important. Am realizat că-mi iubesc viaţa foarte mult. Serios. Am cea mai frumoasă familie din lume. Am munca asta. Am cam tot ce mi-aş dori. Nu socializez foarte mult şi nici nu prea merg la conferinţe. Îmi iubesc familia şi iubesc să conduc Apple şi Pixar. Am toate acestea, sunt foarte norocos!
• Să-mi amintesc în fiecare zi că fiecare dintre noi va muri în curând, a fost cea mai bună unealtă care să mă ajute să fac alegeri importante în viaţă. Să-mi amintesc că voi muri nu mă mai lasă să mă gândesc că aş avea ceva de pierdut”
• “Nu dau doi bani pe felul cum arăt și cum mă îmbrac.”
• “Câteodată, când faci inovaţii, faci şi greşeli. Cel mai bine e să-ţi dai seama de ele cât mai repede, să le corectezi şi să mergi mai departe cu
inovaţiile tale”
• “Să fiu cel mai bogat om din cimitir nu mă interesează. Să merg acasă şi să mă culc fericit că am făcut ceva extraordinar, asta e cu adevărat important pentru mine!”
• “Ne-am uitat la sistemul de operare, am blocat totul şi ne-am întrebat cum am putea simplifica totul şi să fie în aceslaşi timp şi extrem de puternic”
• “Valoram peste 1 milion de dolari la 23 de ani, peste 10 milioane la 24, peste 100 de milioane la 25, dar n-a fost niciodată important pentru mine, pentru că n-am făcut-o niciodată pentru bani”
• “Din păcate, oamenii nu au putut renunţa la Microsoft. Până la noi nu au ştiut ceva mai mai bun”
• “Singura problemă a Microsoft e că nu au gust. Chiar nu au niciun fel de gust. Şi spun asta într-un sens larg. Nu au idei originale şi nu pun prea multă cultură în produsele lor”
• “Munca mea nu este să fiu plăcut cu oamenii, munca mea este să-i fac mai buni în munca lor”
• “Am făcut tastele să arate atât de bine încât vei vrea să muști din el”
• “Click. Boom. Senzaţional!”
• “Nu poţi doar să întrebi clienţii ce-şi doresc şi să le dai ceea ce îţi cer. În timp, după ce contruieşti, vor dori altceva.”
• “Design-ul nu este doar felul în care arată un produs, ci modul în care funcţionează”
• “De ce să mergi cu echipa pe navă, când poţi să fii pirat?”
• “Inovaţia face distincţia între un lider şi cei care îl urmează”
• “Unii oameni spun: Dumnezeule, dacă Jobs pierde autobuzul, Apple va avea probleme. Şi ştiu că nu va fi o petrecere dacă se va întâmpla asta, dar sunt oameni capabili la Apple. Ţelul meu este să-i fac pe cei din conducere să fie pregătiţi pentru a prelua şefia, asta încerc.”
• “Nu e vorba de ceea ce urmăresc oamenii şi nici nu vrem să-i convingem că trebuie să ia ceva ce nu-şi doresc. Ne gândim la ceea ce ne dorim noi. Şi cred că suntem destul de inspiraţi să alegem lucrurile bune şi să ne dăm seama cam ce şi-ar dori oamenii. Pentru asta suntm plătiţi, să facem produse senazaţionale”
• “Când avem o idee bună, treaba mea este să văd ce gândesc despre ea oameni diferiţi, să-i pun să vorbească despre ea, să mă contrazic cu ei. Un grup de 100 de oameni care gândesc diferit, puşi împreună, vor descoperi lucruri noi la produsul tău, te va ajuta să explorezi mai departe”
• “La 17 ani am citit un proverb care spunea: «Dacă trăieşti în fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, într-o zi cu siguranţă vei avea dreptate». M-a marcat, iar de atunci, în fiecare zi mă uit în oglindă în fiecare zi şi mă întreb: «Dacă astăzi e ultima zi a vieţii, aş face ceea ce vreau să fac astăzi?», iar atunci când răspunsul este «Nu», ceea ce se întâmplă în foarte multe zile, ştiu că trebuie să schimb ceva”.
• “Când s-au uitat la microsop, doctorul a început să plângă pentru că era o formă foarte rară de cancer pancreatic, iar singura şansă era operaţia.”
• “Am fost un norocos, am descoperit ce îmi place să fac devreme, când aveam 20 de ani. Am muncit din greu, iar în 10 ani, Apple a ajuns de la doi oameni şi un garaj, la o companie de 2 miliarde de dolari şi 4.000 de angajaţi.”
• “Vrei să vinzi zahăr pentru tot restul vieţii sau vii cu mine să schimbăm lumea?”
• “Trebuie să refuzăm 1.000 de lucruri ca să fim siguri că nu vom alege ceva greşit sau să încercăm să facem prea mult.”
• “Aş renunţa la toată tehnologia mea pentru o după amiază cu Socrates.”
• Este greu să faci produse în funcţie de dorinţele unui grup. De cele mai multe ori, oamenii habar n-au ce îşi doresc, trebuie să le arăţi tu.”
• “Am fost întotdeauna neruşinaţi atunci când a venit vorba de preluarea unor idei extraordinare.”
• “Am auzit că eşti cel mai bun, însă tot ce ai făcut până acum sunt porcării. Vino să lucrezi cu mine.”
• “Mă simt de parcă m-a lovit cineva în stomac. Am doar 30 de ani şi vreau să continui, să creez alte lucruri. Mai simt în mine cel puţin un computer extraordinar. Apple îmi va da şansa să-l fac.”
• “Timpul este limitat, nu-l pierde trăind viaţa altcuiva. Nu te lăsa prins în teoriile altora. Nu lăsa opiniile zgomotoase ale altora să-ţi acopere vocea interioară. Şi cel mai important, să ai curajul să-ţi urmezi inima şi intuiţia. Într-un fel, cele două ştiu ce vrei să devii. Toate celalte sunt pe planul al doilea.”
O sa intelegem deci de ce este America mare si poate cum va fi atat Romania cat si viata noastra mai buna ….
Oare,de ce scrie dl.Patriciu în propriul ziar?!Fiindcă este neobişnuit ca un “mogul”de presă “să se dea” jurnalist.Căci dl.Patriciu nu are calificare de jurnalist,nici de scriitor,nici măcar de politician.Deci,de ce scrie dl.Patriciu?!Fiindcă,de la un asemenea individ nu poţi crede că “urlă talentul în el”,că simte nevoia irepresibilă de comunicare către alţii,că,brusc,l-a apucat iubirea de “umanitatea suferindă”.Nu sunt decât două explicaţii,după părerea mea,pentru care dl.Patriciu recurge la a ne prezenta propriile bazaconii:
-dl.Patriciu a înnebunit sau este grav bolnav
-dl.Patriciu are un interes.
Personal,cred că dl.Patriciu are un interes să apară ca un miliardar interesat de marile probleme ale umanităţii şi,mai ales,ale “ţărişoarei” numită România.Iar interesul nu este pentru “popor”,ci pentru el însuşi şi afacerile lui.Dinu Patriciu vrea musai să fie considerat un om providenţial pentru România,vrea,carevasăzică,funcţie publică în care să-şi demonstreze “măreţele” idei şi,mai ales,să-şi păstreze şi să-şi înmulţească banii.Bineînţeles,totul pentru binele poporului!Ca o întrebare retorică pentru unii ca acest individ:oare de ce popoarele nu sunt conduse de miliardari sau de intelectuali?!
Draga Conte, ii voi da Cezarului ce este al Cezarului: Dinu preferea sa finanteze oameni de litere si nu echipe de football si a devenit sponsorul lui Plesu si nu al Ginei Pistol. Daca nu era un tip deosebit, nu scriam de el aici. Este consistent cu idealurile lui, si chiar daca ziarul lui e un ghiveci (Cartianu, oi,oi,oi …) trebuie sa recunosti ca este nu o data interesant. Si desi este invidiat si urat sincer de multi, isi poarta cu gratie povara, spre deosebire de intelectualii de servici. Are si orgoliul partile lui bune!
Opinia ta mi se pare excelenta: piete libere in momente de normalitate, de acalmie, iar in moment de restriste interventia statului, un set de institutii si resurse ale comunitatii. Nu toti indivizii sunt suficient de rezistenti ca sa treaca criza prin forte proprii, au nevoie de ajutor. Lasand la o parte component umana, indivizii salvati acum sunt viitorii angajati, contribuabili, clienti sau furnizori. Deprimarea extrema (sau decimarea) lor nu va face decat sa amane si sa vlaguiasca viitoarea economie.
In definitiv atat statul cat si piata libera sunt creatii ale societatii umane testate de sute de ani si care au mai trecut prin destule crize. Eu unul nu inteleg deloc marile dileme ale inteligentilor lumii actuale.
Acum revenind la text: fervoarea libertariana este deplasata in context de criza. Marile natiuni liberale, SUA si Marea britanie, au fost ata de liberale, ca au finantat Germania lui Hitler si rusia lui Stalin. Si au platit un prêt greu pentru miopia lor politica.
Daca insa privim mai departe, vedem un nou elan al etatismului rosu. Dinu are aici dreptate: exista un asalt asupra libertatilor. In loc sa intelegem contextual si sa reparam institiile sau comportamentele care au dus la criza, contestam modelul. Nu exsita model perfect, Darwin ne invata, prinicipala calitate a unei societati este adaptabilitatea. Scaderea nivelului de trai de acum nu este comparabila cu infometarile massive din timpurile medieval sau comuniste. Modelul de pana acum ramane in continuare cel mai bun, insa are nevoie de ajustari. Nici nu cred ca trebuie schimabte substantial institutiile sau functiunile publice, doar modul de operare si atributiile. Aroganta etatista este amnezica, daca vreti sa vedeti etatism duceti-va in Coreea de Nord. Raspunsul european nu ar trebui sa fieechivalentul taxei pe grasimile saturate, ci informarea corecta si deschiderea reala a pieteleor interne pan europe.
Si sunt din nou de acord cu el al nivel politic: Europa se zbate intre o birocratie imperiala si asociere de natiuni. Introducerea euro in Grecia a fost un gest fortat politic si care nu a avut substanta economica. Rezultatele se vad. Care va fi insa echivalentul politic al introducerii euro (caci se vorbeste de limitarea suveranitatii)?
Bizar ca doar Patriciu ridica astfel de probleme, nu ? Cred ca merita sa il iertam pentru Cartianul si propozitiile abrupte. E totusi un tip caruia ii pasa.