Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
Obişnuiţii acestui blog îmi cunosc opţiunile politice. Vor înţelege, de aceea, tristeţea pe care o resimt recunoscând că, pentru mine, Jurnalul Naţional a devenit un ziar aproape ilizibil.

În echipa, şi aşa foarte restrânsă numeric, a mijloacelor media ce cutează să pronunţe adevăruri incomode la adresa puterii, Jurnalul Naţional a fost, multă vreme, un jucător de bază.  Acum, cel puţin aşa mi se pare mie, şi-a pierdut suflul şi face mai mult figuraţie decât acţiuni incomode pentru adversar.

Unde a dispărut Marius Tucă, olteanul tupeist, talentat, vânos şi temut de puternicii zilei?

Ce sedativ a fost administrat Mişcării de Rezistenţă, acea iniţiativă de reinventare a demnităţii individuale, acel val de speranţă a regenerării, măturând pentru o clipă blazările şi dizlocând din inerţia resemnării atâţia oameni de valoare?

Ce s-a ales de editorialiştii clocotitori şi editorialele lor ca nişte raiduri de justiţie oarbă?

Şi aş putea continua acest torent interogativ cu multe, încă multe, deziluzii de cititor.

Victor Ciutacu combate la televiziuni, combate pe blog, însă aici, la ziar, este de o discreţie suspectabilă de lehamite.

Privesc spre editorialişti: nu operă, nu notorietate, nu scânteie, nu ferment de sunat deşteptarea. Până şi rarele excepţii de la des-calificativele menţionate, se prezintă parcă în faţa noastră cu frâna de mână trasă, precaute să nu tulbure cumva acalmia rubricilor vecine.

Totul slujeşte unei moţăieli generale. Iar dacă cineva intenţionează, cumva, să tragă de mânerul sirenei de spart somnolenţa, încercând să posteze un comentariu – poate critic dar în esenţă bine intenţionat – la vreunul dintre articolele înşirate, nu întâmplător, pe orizontală – efortul său se dovedeşte inutil. Comentariul nu apare.

Jurnalul Naţional a devenit un ziar interiorizat până la autism. Oamenii de acolo scriu parcă doar despre ei, pentru ei. Publicul, comunicarea cu acesta, nevoile sale, sunt plasate undeva in subsidiar. Să ai forumurile aproape goale la articolele, considerate de redacţie, principale, denotă fie o inadmisibilă cenzurare a opiniilor cititorilor, fie o descalificantă lipsă de ecou a temelor propuse.

Când editorialele intelectualilor lui Băsescu adună, fiecare, sute de comentarii pe forum, iar cele din Jurnalul National nici măcar zece, şi asta în condiţiile în care primii laudă o putere cu 10% susţinere populară iar ceilalţi ar trebui să răspundă nemulţumirilor restului de 90%, ceva simptomatic şi îngrijorător se întâmplă.

Iată însă că mă îngrijorez eu, zadarnic, în vreme ce domnii Tucă şi Ciutacu par a fi extrem de împăcaţi cu anomalia prezentată. Să ne mai mirăm, în aceste condiţii, de nonşalanţa cu care unul dintre editorialiştii lor de vitrină, Tudor Octavian, primeşte în weekend pomeni electorale de la primarul Onţanu iar azi, pe forumul articolului său, doar un comentariu de la cititori (până la ora 14:00 când termin de scris aceste rânduri)?

Contele de Saint GermainEditorialeintelectualii lui Basescu,Jurnalul National,Marius Tuca,Tudor Octavian,Victor CiutacuObişnuiţii acestui blog îmi cunosc opţiunile politice. Vor înţelege, de aceea, tristeţea pe care o resimt recunoscând că, pentru mine, Jurnalul Naţional a devenit un ziar aproape ilizibil. În echipa, şi aşa foarte restrânsă numeric, a mijloacelor media ce cutează să pronunţe adevăruri incomode la adresa puterii, Jurnalul Naţional a...Blog politic si polemic