Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

V-ați întrebat vreo clipă de ce a târât-o Traian Băsescu pe soția sa la pozele de grup ale PMP, pe plajă? Nu vă grăbiți să răspundeți superficial, invocând clișeul încă înșelător pentru mulți, că alăturarea familiei umanizează, înduioșează, apropie. În cazul de față nu a fost vorba de așa ceva pentru că, dacă asta ar fi fost intenția lui Traian Băsescu, erau invitate la respectivul „photo shooting” și nelipsitele, în alte împrejurări electorale, EBA și Ioana. Prima, să ne reamintim, este chiar membră a PMP iar cea de-a doua, să nu uităm, este chiar posesoarea mărcii înregistrate „Mișcarea Populară”. Cele două controversate bombonici au fost însă lăsate acasă pentru că scopul tătucului lor nu era, de data asta, să facă paradă de susținere ci să mai vândă o dată credulilor negrul la preț de alb. Unul dintre trucurile sale de succes politic din ultimii 10 – 15 ani. El dorea, în perspectiva premeditatei țineri de mână moșnegești cu teribila amazoană ce i-a luat în stăpânire și șaua și hățurile, și inima și mințile, să atenueze efectele sindromului Charles & Camilla (pe vremea când Diana era încă o soție în viață) în ochii și sufletele neajutorate. A inserat-o în peisaj și pe „doamna Maria”, nădăjduind că amatorii de telenovele (poate chiar doamna Maria însăși) vor suspina, ca la victoria binelui: „Ce om corect!. Ar fi avut el tupeul, dacă lucrurile erau așa cum prezintă nemernicii de bârfitori, să se afișeze cu țiitoarea în fața soției?”
… Tupeul lui Traian Băsescu…!!! Parc-am vorbi despre abis! Doar ieri am avut un nou exemplu:
„Nu știu despre ce e vorba, despre ce incident vorbiți, la Nana… Dar PSD are obiceiul să provoace astfel de incidente, eu cred că e provocat de PSD ca sa fie preluat de Antena3″.
Nu vi s-a părut, privind această scenă, că ea este aproape o copie a celebrei scene din emisiunea lui Răzvan Dumitrescu: „Nu îmi aduc aminte de incident, nu-mi dau seama. A spus copilul ceva, a vorbit urât? M-o fi înjurat”?!
Pentru amatorii de exemplificări pe viu privind „fizionomia minciunii” va fi o reală delectare să privească în paralel cele două secvențe indicate mai sus. Vor observa ticurile faciale și comportamentale ale acestui mincinos de elită atunci când este luat prin surprindere, când improvizează băsneli, când nu are la îndemână gogoșile elaborate anterior, în brutăria de la Cotroceni, de cofetari specializați în camuflarea adevărului cu tot felul de foitaje securistice.
Un truc imediat detectabil este arborarea unei mecle încremenite între stări, ca o cascadă înghețată în cădere, deopotrivă mirată, tâmpă, suspendată în hăul, deschis spre toate posibilitățile, al lui „nu știu”.
Plus-valoarea șarlatanescă adusă trucului de mim al nedumeririi este introducerea, imediat în timpul doi al scamatoriei, a unei explicații de acoperire, de indicare a unui vinovat exact din tabăra acuzatoare, după binecunoscutul model de succes și abjecție „hoțul strigă hoții”. „O fi spus copilul ceva, m-o fi înjurat” – replica din prima secvență; „Eu cred că incidentul e provocat de PSD” – replica mai recentă.
În fine, un alt truc tocit deja de utilizare in exces și de prea coroziva ipocrizie a prestidigitatorului Traian Băsescu este momirea de partea cauzelor sale, cu zăhărelul laudelor fără acoperire, a unor intelectuali găunoși de prea mult orgoliu.
Nu s-a comentat mai deloc, la vremea potrivită, dezertarea de pe corabia EVZ a „greilor” Cărtărescu și Mihăieș („fuga șobolanilor” i-aș zice). Aveau o rubrică săptămânală pe care au abandonat-o, sub pretexte puerile, la scurt timp după ce guvernele Ponta și MRU au capotat. Atâta vreme cât înrolarea lor a beneficiat de protecția și privilegiile puterii, aceste două capete de balaur au scuipat neîncetat și neînfricat prin pixurile lor flăcări de gheenă asupra a tot ce se opunea regimului Traian Băsescu. Când însă puterea s-a mutat la adversari iar garanțiile și privilegiile au dispărut, distinșilor apărători de principii democratice li s-au înmuiat genunchii și, precauți, au părăsit câmpul de luptă. Baricadele riscante și prost remunerate ale opoziției nu mai prezentau interes pentru ei.
Mircea Cărtărescu a socotit probabil că și-a achitat cu vârf și indesat datoriile față de cel care nu putea să adoarmă fără cartea lui la căpătâi. A ales să se piardă felin în decor, să-și mângâie tandru coama încărunțită și pleșuvită ca pe o glorioasă cicatrice de război și să se amăgească apoi cu tinerețea virtuală a unui nou început. S-a sforțat să cutremure jungla cu un răget de sfârșit de specie, cum că o să renunțe la scris scârbit de atâta nepăsare și neînțelegere. Indiferența ironică ce a însoțit acest alint histrionic l-a obligat însă la reevaluări. Acum moțăie abulic, visând la vremuri mai literar – artistice și la protectori cu caiete de sarcini mai necompromițător – mecenare.
Mircea Mihăieș s-a dovedit mai norocos. Din grota unde se retrăsese să-și râgâie ingurgitările nedigerate pricinuite de crudul regim Ponta, a fost brusc scos la lumină de prețuirea și elogiile băsesciene. Mai bărbos (el, bărbosul), mai gras (el, grasul), s-a trezit expus atenției publice când cu mustăcioară a la Hitler, când cu coroniță de lauri a la Gala Premiaților de la Cotroceni. Bietul fericit nici nu mai știe acum pe unde să-și evacueze jeturile de recunoștință față de domnul președinte care îl apreciază atât de mult. Poate își va relua, la EVZ, editorialele encomiastice la adresa binefăcătorului său, poate va primi o rubrică de pamflet politic la B1TV pentru a-l anihila pe Mircea Badea… Toate aceste planuri de grandioasă renaștere joacă acum, desigur, doar în mintea lui Mircea Mihăieș, brusc trezită din letargie și răvășită de evenimente la care nu mai spera.
În realitate Traian Băsescu nu are niciun fel de respect pentru intelectuali. El știe doar că mulți dintre aceștia sunt lași, egolatri, vanitoși, adică mai sensibili decât muritorii obișnuiți la lingușeli, la avantaje, la bici.
Pe Cărtărescu l-a îmbrobodit cu o simplă frază, de conjunctură, pomenindu-i numele (și acesta pronunțat incorect) într-un moment în care a fost singurul nume de scriitor care i-a venit pe buze marelui cititor în cuburi de ghiață.
Pe ceilalți intelectuali, aliniați azi sub posesivul „ai lui Băsescu”, i-a anexat arătându-le că vede dar e dispus să închidă ochii (Liiceanu + Pleșu și privatizarea Editurii Politice) ori oferindu-le sinecuri (Pleșu Consilier la Cotroceni, Patapievici și Mihăieș șefi la ICR) etc.
Nu trebuie uitat nici modul în care Traian Băsescu a folosit biciul disprețului sau al amenințării îndată ce vreunul dintre acești simbriași cu scrisul și-a permis vreo cât de mică abatere de la disciplina de fier a defilării cazone. Vă mai amintiți cum l-a ridiculizat în public pe Liiceanu (căzut brusc în catatonie) spunându-i că țara are mai mare nevoie de chelneri decât de filozofi? Dar cum l-a amenințat pe Pleșu cu dezvăluiri descalificante dacă nu-și ține gura?
Ieri, Traian Băsescu a apelat și la acest truc de șarlatan, de a linguși niște oameni pe care, structural, îi disprețuiește. A lăudat echipa de la ICR cu dublu scop: odată pentru a lovi în Ponta și, apoi, pentru a-i mobiliza pe toți acești rezerviști leneși și cu mentalitate de mercenari, să iasă din apatie și să treacă la luptă. Doar e campanie electorală. Ce dracu”™ așteaptă? Să scimbe el foaia?
Arsenalul de trucuri al acestui panglicar politic este însă mult mai bogat. Eu am comentat aici doar trei dintre ele, refolosite recent în disperata lui zvârcoleală pentru a încerca să-și asigure o supraviețuire în libertate. Sunt sigur însă că, în lunile ce au mai rămas până la alegerile din decembrie, nu va ezita să apeleze și la altele care i-au denunțat adevăratul caracter. Cum ar fi lăcrămarea fără ceapă (din farsele „dragă Stolo” și „rușine Dinu Patriciu”) sau binefacerile reevaluării („Gabriel Oprea în rolul șefului mafiei personale a lui Adrian Năstase”) sau anunțarea unor decizii inconturnabile precum gravitația („în cinci minute voi demisiona”, „nu-l voi numi niciodată premier pe Victor Ponta”).
Stați aproape și bucurați-vă de spectacol. AMR 6 luni!!!

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Antena 3,B1TV,Charles & Camilla,doamna Maria,EBA,fizionomia minciunii,Gabriel Oprea,ICR,Ioana Basescu,Mircea Badea,Mircea Cartarescu,Mircea Mihaies,MRU,Nana,Patapievici,Plesu,PMP,PSD,Razvan Dumitrescu,Victor PontaV-ați întrebat vreo clipă de ce a târât-o Traian Băsescu pe soția sa la pozele de grup ale PMP, pe plajă? Nu vă grăbiți să răspundeți superficial, invocând clișeul încă înșelător pentru mulți, că alăturarea familiei umanizează, înduioșează, apropie. În cazul de față nu a fost vorba de așa...Blog politic si polemic