Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Cei mai şocaţi de rezultatele acestor alegeri  sunt liderii PDL. Unora nu le-a revenit incă graiul şi caută ieşirile de incendiu ca să nu dea ochii cu presa (Elena Udrea), alţii, precum Ioan Oltean, uită de declaraţiile politicianiste recunoscând: “e cel mai dezastruos rezultat pentru PDL”.

Eu nu voi apela la calificative gen “victorie zdrobitoare” sau “înfrângere catastrofală”  pentru a cântări efectele suflului popular. Voi constata doar că, la pauza meciului electoral programat pentru acest an în două reprize, una din tabere este în dezavantaj. Va găsi ea soluţiile si forţa de a recupera până la parlamentare?

Privesc pe declaraţii, analizez explicaţiile şi constat că nimeni din echipa care a contraperformat, mă refer la PDL, nu are curajul de a spune pe nume principalului responsabil pentru această sancţiune: Traian Băsescu. Toţi se fac a uita scandarea laitmotiv a demonstraţiilor din iarnă, cea care era capabilă de a mobiliza şi direcţiona cu precizie de laser  toată energia negativă a străzii: JOS BĂSESCU!

Semnalul poporului e clar: aşteaptă, pentru a ierta, lepădarea de Satana a celor ce l-au chinuit şi umilit. Nu s-a mulţumit, iată, nici cu “reevaluarea” lui Arafat, nici cu demiterea lui Baconschi, nici cu decuplarea parţialelor de generale, nici cu înlocuirea guvernului Boc – Ungureanu cu guvernul Ponta. Poporul român este bolnav, de-o vreme, de ură faţă de Băsescu şi singurul tratament ce-l poate întoarce la o judecată calmă, întru binele general, este eliminarea lui Băsescu din fruntea tării.

Primul care a înţeles asta a fost chiar preşedintele jucător. Abil şi egoist, a încercat o salvare în extremis, oferind, spre înduplecarea asaltatorilor cu dinţii rânjiţi, jertfe dintre apropiaţii săi aparent indispensabili: Ungureanu, Udrea, Blejnar etc.. Doar că rânjetul nu era de foame ci de ură, iar eşecul vicleniei prezidenţiale s-a văzut la urne.

Sunt sigur că acum a devenit clar, inclusiv celor cu judecata opacizată de partizanate, că primul şi obligatoriul pas spre şansa reabilitării noţiunii de PDL este delimitarea oficială şi tranşantă a membrilor necompromişi ai acestui partid de Traian Băsescu. Cine să o facă însă? Ezitantul Blaga? Viscerala Macovei? Blatistul Voinescu? Locuitorul de mausoleu Videanu? Toţi sunt paralizaţi de frica de Băsescu, de acest luptător cu dosare si fără scrupule când vine vorba de persoana şi interesele proprii. Au făcut prea multe în cârdăşie şi au prea multe de pierdut ca să îşi poată permite atitudini temerare. Vor căuta soluţii de compromis, o Udrea răstignită, o Anastase ţintuită la stâlpul infamiei, dar, nădejdea că vor rezolva astfel ceva, va fi doar o amăgire născută moartă. Parlamentarele se vor prăbuşi peste ei ca o lamă de ghilotină eliberată în căutarea beregatei băsesciene.

Dimensiunea fricii de Băsescu depăşeşte însă hotarele partidului. Într-un interviu (dat cui altcuiva decât EVZ?), inventivul Ion Cristoiu se face că umblă cu farul de la Constanţa în căutarea adevărului despre aceste alegeri, dar ignoră cu prudenţă a se referi la rolul malefic pentru PDL al persoanei Băsescu. În stilul îmbrobodirilor practicate pe vremuri de Adrian Păunescu la adresa lui Nicolae Ceauşescu, când unei jumătăţi curajoase de adevăr îi urma o rapidă îmbăloşare apologetică, iată ce produce Ion Cristoiu:

“Marea problemă a PDL-ului o reprezintă Traian Băsescu. Nu Traian Băsescu, în ipostaza de persoană, ci Traian Băsescu văzut ca salvatorul partidului. […] Liderii PDL continuă să se uite la Cotroceni aşteptând degetul arătător al lui Băsescu. […] Duminică, în loc să-şi mobilizeze propriile forţe, PDL a apelat din nou la salvatorul Traian Băsescu. Dacă vor proceda la fel în continuare, riscă la un momendat să-şi piardă şi salvatorul”.

Deci, înţelegeţi; conform perspicacităţii lui Ion Cristoiu, Traian Băsescu nu  numai că nu ar reprezenta o tinichea (sau o piatră de moară) atârnată de gâtul PDL-ului dar ar avea încă popularitatea de a funcţiona pe post de salvator al acestui partid (dac-ar mai vrea…). Mai mult chiar – catifelata limbuţă finală – “PDL riscă să-şi piardă salvatorul” şi nu, cum de fapt se întâmplă, “PDL este dus la pierzanie de fostul salvator”.

Greu trebuie să mai fie dosarul (despre care se tot vorbeşte) al lui Ion Cristoiu dacă frica de filele lui (şi implicit de razbunarea lui Băsescu) este atât de mare încât anihilează până şi logica imediată.

 

Principalul liant care asigură în acest moment “unitatea de monolit” a USL este prezenţa, încă, la Cotroceni, a lui Traian Băsescu.

Principalul factor de disoluţie a PDL, în acest moment, este disputa internă dintre conservatorii pro-băsişti şi partizanii reformării partidului prin îndepărtarea primilor.

Principala forţă, pro USL şi anti PDL, ce dinamizează în acest moment elanurile electorale ale românilor, este ura generalizată, în creştere galopantă, faţă de Traian Băsescu.

Eu, care nu am pretenţia ipocrită de a mă prezenta obiectiv şi echidistant, îmi doresc ca Traian Băsescu să rămână la Cotroceni până la parlamentarele din iarnă şi îmi mai doresc ca frica de Băsescu să le inhibe pedeliştilor orice distanţare spectaculoasă de acesta.

Cu aceste două dorinţe îndeplinite, estimările că PDL va coborâ la parlamentare sub 10% devin extrem de realiste.  Prin urmare, TRĂIASCĂ FRICA DE BĂSESCU!

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Baconschi,Basescu,Blaga,Boc,EVZ,farul de la constanta,Ion Cristoiu,lepadarea de Satana,Macovei,PDL,Ponta,Udrea,Ungureanu,USL,Videanu,VoinescuCei mai şocaţi de rezultatele acestor alegeri  sunt liderii PDL. Unora nu le-a revenit incă graiul şi caută ieşirile de incendiu ca să nu dea ochii cu presa (Elena Udrea), alţii, precum Ioan Oltean, uită de declaraţiile politicianiste recunoscând: “e cel mai dezastruos rezultat pentru PDL”. Eu nu voi apela...Blog politic si polemic