Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Securitatea comunistă a fost instrumentul de tortură al dictaturii, mijlocul principal prin care un om a putut reduce la tăcere o țară. Exploatarea fricii – practică recuperată din tenebrele istoriei, perfecționarea ei până la a crea extaz brutelor, iată principalele merite ale acestei forme de întuneric instituționalizat.

Cooperativa ochiul și timpanul avea un mecanism de funcționare aflat acum de toată lumea. Telefoane ascultate, pieliști infiltrați peste tot, inflație de delatori, dosare strâmbe, sucitul gâtului la nevoie.

Traian Băsescu a deprins tehnicile intimidării și șantajului din interior. Apoi, când i s-a ivit ocazia, s-a transformat din  teoretician al stăpânirii prin frică într-un practician zelos si entuziast al acesteia.

Puterea și-a consolidat-o  înconjurându-se de șantajabili și obedienți. Pentru el, la alegerea colaboratorilor, nu a fost niciodată importantă calitatea umană, competența profesională ori alte asemenea premise de personalitate incomodantă. Jug, nu ramă, vroia el să vadă încadrând capetele de subordonați.

Acolo unde el numea în funcții, nu se abătea  nici măcar cu o nuanță de la portretul robot: șantajabili și obedienți. Cât mai … Astfel au apărut în prim plan Bocii, Igașii, Blejnarii, Zegrenii.

Viața de președinte l-a confruntat însă, de câteva ori, cu persoane pe care nu le controla și de care depindeau evoluții importante pentru sine. A apelat atunci tot la ce l-au învățat școlile din tinerețe de îngenunchiat oameni, adică la tehnici securistice.

Cauți puncte slabe în viața țintei. Dacă le găsești, le exploatezi gradual, amenințare, șantaj, scandal mediatic, până când ținta cedează. Dacă nu le găsești, le inventezi și lovești cu ficțiuni. Important e să conduci jocul, să domini, să înspăimânți. Ești președintele țării, ce dracu”™, controlezi serviciile de informații, procuratura … Cine să te verifice? Cine să te dovedească?

În cazul lui Crin Antonescu, vă amintiți?, a fost inventat numele de cod Porumbacu. Fără succes. S-au orchestrat  furibunde campanii de presă. Vax albina. Se lucrează în continuare, cu nervozitate, pentru a-i crea o imagine antioccidentală, pro-rusă și, în paralel, pentru a-i submina autoritatea în interiorul PNL. Acțiune în derulare. Totul e o chestiune de timp. Tic – tac, tic – tac. Bruxelles – ul ar trebui să oprească timpul până la rezolvarea problemei. „Doamnă Merkel, doamnă Reding, faceți ceva, tic – tac-ul ăsta mă înnebunește. O să-mi cadă stegulețul, ca la șah”.

În cazul lui Victor Ponta  căutările au dat rezultate. Plagiatul. Când președintele a crezut că-l are la mână decisiv, l-a desemnat premier. Cu un zâmbet sardonic și aluzii pentru cunoscători. Doar că, mongoloidul dracului, a avut stomac. Și-a băgat picioarele în frumusețe de construcție securistică. A încasat scandalul de presă în mufă, a incasat poruncile lui Barrosso în ficat și a temporizat până la alegerile din decembrie. Iar acum e pe cai mari; regionalizează, constituționalizează,  ironizează! Acțiunea „plagiatul” s-a fâsâit complet, pentru pregătirea alteia nu mai e vreme. Tic – tac, tic – tac, nenorocita asta de a patra dimensiune e complet scăpată de sub control. Iar manualele lui Pleșiță nu conțin instrucțiuni pentru astfel de situații…

Există însă și un caz de succes: Aspazia Cojocaru. E drept, dosarul ei fusese burdușit din timp cu „vulnerabilități”. Nu se insistase însă pe intimidare. Când Curtea Constituțională  și-a oferit un răgaz de 45 de zile pentru a se pronunța asupra validității referendumului, doamna Cojocaru se ținea încă tare. Băieții, însă, au înmuiat-o rapid. Doamna a fost convinsă că, să-și riște liniștea familiei pe cartea demnității, să se pună cu un suspendat furibund, nu ar fi tocmai înțelept. Așa că le-a promis votul câștigător. Îndată termenul de 45 de zile a fost redus la jumătate iar victoriosul președinte demis s-a putut întoarce mai repede la Cotroceni.

Tehnici securistice observabile din satelit. Lui Traian Băsescu asta e tot ce i-a mai rămas.

Le va mai folosi o dată, ca să-l îngroape pe Blaga și să o impună pe Udrea. Apoi se va așeza la umbra copacului în care s-a suit doamna Udrea în fustă cloș și va privi nostalgic în sus, cu gândul la Sharon Stone.

În vremea asta copacul PDL-ist se va micșora, va deveni arbust, iar fructele ce-n tinerețe i-au oferit delicii îi vor acoperi fața, îl vor sufoca, de data asta înnecăcioase și mirosind a pivniță bătrână.

Contele de Saint GermainEditorialeAspazia Cojocaru,Barrosso,Blaga,Blejnar,Boc,CCR,Crin Antonescu,Igas,Merkel,PNL,Ponta,Porumbacu,Reding,Sharon Stone,Udrea,ZegreanSecuritatea comunistă a fost instrumentul de tortură al dictaturii, mijlocul principal prin care un om a putut reduce la tăcere o țară. Exploatarea fricii - practică recuperată din tenebrele istoriei, perfecționarea ei până la a crea extaz brutelor, iată principalele merite ale acestei forme de întuneric instituționalizat. Cooperativa ochiul și...Blog politic si polemic