Editoriale

Romania – republica suveranilor

  Să recunoaștem: pentru cei nărăviți să tragă pe nas putere politică, democrația s-a fumat de mult! A ajuns o babă șleampătă și fără dinți, care nu doar că merită să fie înșelată cu orice prilej dar i se mai expun în public și scofâlcelile, celulita, ca să dea tot privitorul năuc din râs în scârbă la vederea ei. (more…)
continuare...

Sebastian Ghita si perdelele lui de fum

  Există multe contradicții în știrile pe care le primim în ultima vreme despre Sebastian Ghiță. De aceea, dacă dorim să nu ne lăsăm intoxicați, e bine să ne rezumăm la fapte și să prezumăm că tot ceea ce ne transmit apropiați ai lui Ghiță care l-au întâlnit recent reprezintă părți dintr-un plan de comunicare complex, menit nu atât să clarifice lucrurile cât să le dirijeze pe un anumit făgaș. (more…)
continuare...

Eroism pe timp de pace

  Atunci când nu se aud focuri de armă și când bombardiere ostile nu-ți survolează teritoriul, zici c-ar fi pace! Iar pacea nu e ca războiul, ca să parafrazez un mare șarlatan al zilelor și coșmarurilor noastre. Dar când, într-o așa zisă pace, însuși statul își creează propria falangă decimatoare, ca un pluton de execuție în fața căruia poate aduce discreționar orice politician sau ziarist sau om de afaceri considerat ostil, pentru a-l scoate din joc, vinovat sau nu, asta cum se mai numește? Stat de drept? Democrație? Luptă împotriva corupției? Sau terorism politic?! (more…)
continuare...

Scrisoare deschisă către Sebastian Ghiţă

  Stimate domn, Se dovedeşte că aţi fost un personaj important în oculta românească recentă. Mă exprim astfel pentru că, deşi exclusivităţile cu care vă prezentaţi în faţa noastră indică clar că aţi apartine serviciilor secrete, nici reprezentanţii acestora şi nici dumneavoastră nu confirmaţi o astfel de apartenenţă. Aţi explodat în celebritate prin iniţierea unui serial de dezvăluiri cum numai în ficţiuni celebre am mai întâlnit. Mărturiile dumneavoastră au împărţit societatea românească în două. Iar războiul româno – român, la care asistăm în aceste zile,  li se datorează în bună măsură. Mă număr printre aceia care v-au crezut şi încă vă mai cred. Sunt, cum s-ar zice, un propagandist din proprie iniţiativă al susţinerilor dumneavoastră despre poliţia politică din România, despre trădarea ţării de către tandemul Coldea – Kovesi, despre o putere paralelă şi ilegitimă care a subjugat ţara în interes egoist. Ca mine sunt mulţi. Care şi-au pariat cuvântul…
continuare...

Declaraţia lui Daniel Zorella nu este credibilă în totalitate. Preşedintele Iohannis a fost introdus artificial în scandalul Black Cube.

S-a adeverit că fragmentul de interogatoriu dezvăluit ieri de este autentic şi provine dintr-un document mai amplu, generat de comisia rogatorie româno – israeliană constituită pentru cazul Black Cube. Confirmarea a venit din mai multe surse, printre care şi avocata lui Daniel Dragomir, care a avut acces la dosar. A mai confirmat însă şi Victor Ciutacu, acesta adăugând că documentul întreg are 14 pagini şi că respectivul document circula prin redacţiile unor televiziuni şi ziare încă de săptămâna trecută. (more…)
continuare...

Reacții de puternici. Între curaj și frică!

Când spun „puternici” nu mă refer la acei indivizi cu funcții mari care se comportă ca niște oameni mici. Este plină lumea de astfel de moluște ce primesc pe mână, la un moment dat, destinele a milioane de semeni și care, la prima probă de risc individual, uită de misiunea lor nobilă și nu se gândesc decât cum să-și salveze pielea. (more…)
continuare...

Traian Băsescu gafează-n serie. Se apropie sfârșitul?

  În sport se mai vede asta. În tenis foarte des. După o evoluție excelentă, intervine ceva care dă totul peste cap. Echilibru, răbdare, precizie, încredere, toate dispar ca prin miracol și în locul lor se instalează grimasele înfrângerii. Pare o fatalitate dar, în realitate, e vorba de călcarea unei linii roșii a sinelui. Efectul unei comoții, mai puternică chiar decât instinctul de conservare. (more…)
continuare...

@Garfield, motanu – un Jackie Chan al luptei antibăsiste

I-am remarcat pentru prima oară prezenţa  în urmă cu vreo 4 ani, pe forumurile de la EVZ. Printre limacşii lenţi la creier ai locului, care îmbăloşau cu laude de clasă ajutătoare funduri de editorialişti portocalii, ţopăia un smintit haios, pus pe rele, hotărât să-i turbeze prin înţepături, eschive şi viteză de reacţie fără antidot. Le împleticea pur şi simplu limbile, îi făcea să dea în bâlbâială, îi pişca neîncetat ba cu sarcasmul, ba cu logica, ba cu halebarda de străpuns tovalul a imprecaţiei sale nemiloase. (more…)
continuare...