Editoriale

Gura pacatosului adevar graieste! Si puroaiele vorbesc…

  Motto: Oricine tremură în acest moment este vinovat; deoarece inocenţa nu se teme de judecata publică. Iertarea înseamnă barbarie, toleranţa înseamnă atrocitate. Maximilien Robespierre   Un personaj sordid, al cărui contorsionism jurnalistic l-a făcut să arate în ultimii ani și pe dinafară la fel de infect ca și pe dinăuntru, apare săptămânal pe un post de televiziune militarizat pentru a-și sparge furunculele în public și a ne demonstra că și puroaiele vorbesc. Propovăduitorul unor idei celebre, cum ar fi „aplicarea în justiție a prezumției de vinovăție” și „retragerea dreptului de vot celor care nu au bacalaureatul”, și-a făcut o specialitate din a scâșni din măsele și a practica teroarea gazetărească sub forma atacului dement la jugulara celor care nu-i sunt pe plac. (more…)
continuare...
Editoriale

UE – o extensie a Romaniei

  România are un parlament. Dominat de o coaliție politică: PSD - ALDE. UE are un parlament. Dominat de o coaliție a partidelor de dreapta: PPE. Există opoziție la aceste coaliții dominante atât în România cât și în UE. Și, existând opoziție, există luptă pentru putere. Dusă de politicieni, nu de elite academice, profesionale ori morale. (more…)
continuare...

Nonconformistul Crin

Încă de la apariţia sa in viaţa publică, Crin Antonescu dădea semne că parcă greşise uşa deschizând-o pe cea pe care scria “politică”: pletos, slăbănog, multicolor vestimentar, cu mâinile ascunse derobator în buzunare şi mereu pe fază cu replica. Degaja un soi de jemanfişism faţă de ceea ce, pentru tagmă, reprezenta marea aspiraţie profesională: îmbogăţirea rapidă, cu orice preţ. Aşa se poate explica, în bună măsură, ascensiunea sa spectaculoasă: nu era perceput drept concurent, pericol, rival în cursa pentru parvenire. (more…)
continuare...

Când se ridică ceaţa… când se aşează norul de praf

Motto Am încă în minte o imagine de la cutremurul din ’77. Norul de praf învăluind totul, apoi, în bezna spartă timid de razele câtorva felinare care încă mai funcţionau, un peisaj straniu prinzând contur, de sus în jos: aliniamentul de blocuri şi, undeva la mijloc, o gaură nefirească, precum golul lăsat de o extracţie într-o dantură completă. Pe măsură ce praful stârnit de evenimente se aşeza, permiţând vizibilitatea, o movilă de moloz urâţită de excrescenţe se înfăţişa privirilor. Era prezentul. O nouă realitate, un nou început. Orientare, supravieţuire, reconstrucţie. (more…)
continuare...

O noapte de îndoieli

Aseară, când a ajuns acasă, soţia mea m-a citit dintr-o privire: - Eşti vesel, ce s-a întâmplat? După două zile de posomoreală se produsese, într-adevăr, o schimbare în starea mea de spirit: - Antonescu, ă - am chicotit eu. - Ce-a mai făcut? - Ca la cadril: un pas în spate, doi în faţă. După ce ieri şi-a dat demisia, azi a contraatacat fulgerător: înscrierea PNL în PPE şi deschiderea negocierilor cu Blaga şi Ungureanu. I-am zâmbit, privind-o încrezător. S-a întunecat vizibil: - Şi astea sunt motive de bucurie? Că şi-a desăvârşit trădarea?! Că le-a dat apă la moară celor care-l critică şi-i cântă în strună lui Ponta? (more…)
continuare...

Ierarhia răului

Aş fi ipocrit să spun că am rămas pe deplin consecvent cu mine, cel de dinaintea ruperii USL. Nu! De pildă, nu mă mai pot uita la A3. Recunosc cu umilinţă această schimbare descalificantă. Eu, fiind robul sincerităţii faţă de mine însumi şi faţă de cei a căror preţuire o râvnesc, trebuie să mă descriu real şi nu să o fac pe infailibilul. Aşta sunt. Un instabil. Mă schimb de colo-colo, după glandă. (more…)
continuare...