Editoriale

Strategia UE generata de BREXIT: scapa cine poate!

  Trebuie să recunoaștem, fără patimă dar și fără eufemisme: Uniunea Europeană a fost gândită de dulăi, pentru dulăi. Având originea în CEE (Comunitatea Economică Europeană), organism constituit în anul 1957 prin Tratatul de la Roma, părinții acestei construcții au fost greii de-atunci și de azi ai Europei: Germania de Vest, Franța, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Cu o singură excepție: Marea Britanie. (more…)
continuare...
Editoriale

Gura pacatosului adevar graieste! Si puroaiele vorbesc…

  Motto: Oricine tremură în acest moment este vinovat; deoarece inocenţa nu se teme de judecata publică. Iertarea înseamnă barbarie, toleranţa înseamnă atrocitate. Maximilien Robespierre   Un personaj sordid, al cărui contorsionism jurnalistic l-a făcut să arate în ultimii ani și pe dinafară la fel de infect ca și pe dinăuntru, apare săptămânal pe un post de televiziune militarizat pentru a-și sparge furunculele în public și a ne demonstra că și puroaiele vorbesc. Propovăduitorul unor idei celebre, cum ar fi „aplicarea în justiție a prezumției de vinovăție” și „retragerea dreptului de vot celor care nu au bacalaureatul”, și-a făcut o specialitate din a scâșni din măsele și a practica teroarea gazetărească sub forma atacului dement la jugulara celor care nu-i sunt pe plac. (more…)
continuare...
Editoriale

UE – o extensie a Romaniei

  România are un parlament. Dominat de o coaliție politică: PSD - ALDE. UE are un parlament. Dominat de o coaliție a partidelor de dreapta: PPE. Există opoziție la aceste coaliții dominante atât în România cât și în UE. Și, existând opoziție, există luptă pentru putere. Dusă de politicieni, nu de elite academice, profesionale ori morale. (more…)
continuare...

Nonconformistul Crin

Încă de la apariţia sa in viaţa publică, Crin Antonescu dădea semne că parcă greşise uşa deschizând-o pe cea pe care scria “politică”: pletos, slăbănog, multicolor vestimentar, cu mâinile ascunse derobator în buzunare şi mereu pe fază cu replica. Degaja un soi de jemanfişism faţă de ceea ce, pentru tagmă, reprezenta marea aspiraţie profesională: îmbogăţirea rapidă, cu orice preţ. Aşa se poate explica, în bună măsură, ascensiunea sa spectaculoasă: nu era perceput drept concurent, pericol, rival în cursa pentru parvenire. (more…)
continuare...

Când se ridică ceaţa… când se aşează norul de praf

Motto Am încă în minte o imagine de la cutremurul din ’77. Norul de praf învăluind totul, apoi, în bezna spartă timid de razele câtorva felinare care încă mai funcţionau, un peisaj straniu prinzând contur, de sus în jos: aliniamentul de blocuri şi, undeva la mijloc, o gaură nefirească, precum golul lăsat de o extracţie într-o dantură completă. Pe măsură ce praful stârnit de evenimente se aşeza, permiţând vizibilitatea, o movilă de moloz urâţită de excrescenţe se înfăţişa privirilor. Era prezentul. O nouă realitate, un nou început. Orientare, supravieţuire, reconstrucţie. (more…)
continuare...