Editoriale

Orbirea patimii

  Nu știu alții cum sunt dar eu, de câte ori trebuie să critic pe cineva, am așa, un sentiment de automutilare. Am fost învățat cu măsura și toleranța față de greșelile celorlalți. Tata, de pildă, îmi spunea așa: înainte de a începe să vorbești pe cineva de rău imaginează-ți că persoana respectivă e de față, te vede și te aude. Foarte dur exercițiu! Și, cel puțin pentru mine, atenuator în bună măsură de excese și culpabilizări nemeritate. (more…)
continuare...
Editoriale

Criza ocultismului politic

  Există idei și descoperiri care, la un moment dat, pot da lumea peste cap. Lumea fizică, lumea politică, lumea artistică, lumea medicală, lumea interioară sau exterioară a cuiva, a unui popor, a planetei. Aici se amestecă ușor micul cu marele, cuanta cu cosmosul, iar răsturnarea, la orice scară s-ar produce, înseamnă întrarea într-o nouă regulă. (more…)
continuare...
Editoriale

Cu intelectualii la bal mascat. Masca turpitudinii: bunele intentii!

  Andrei Pleșu și-a creat în timp o imagine de înțelept șugubăț. Este o imagine convenabilă pentru cineva căruia îi place să se facă liniște atunci când începe să vorbească, pentru cineva care se străduie din răsputeri ca lumea să-l asculte zâmbind, nu scrâșnind din măsele. În contrast cu „perechea” sa din vitrina publică cu figuri de ceară, Gabriel Liiceanu, un Ares mereu înarmat cu vorbe slinoase și grimase încrâncenate, Andrei Pleșu a ales să fie hermesian.  Folosind cu oarece îndemânare sofismul pe post de caduceu, domnia sa își lasă mai de fiecare dată loc de întors și de eschivă, tocmai printr-o anume catifelare a sarcasmului, printr-o îndulcire a veninului din mesaj. (more…)
continuare...