Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura
(Comentariu postat la articolul publicat de Andre Plesu in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) "Răutatea" arătată de Nadal înaintea și în timpul partidelor decisive o fi ură? Ritualul Haka făcut de All Blacks în deschiderea fiecărui meci o fi ură? Cărarea de pumni adversarului într-o gală de box o fi ură? Apăsarea pe trăgaci a războinicului, în timpul asaltului, o fi ură? Trebuie să acceptăm că există oameni, mulți puțini în funcție de vremuri și cromozomi, care-și trăiesc viața ca pe o permanentă luptă. Pentru că așa aleg ei sau obligați. Cum au fost unii dintre noi, neîmpăcații,  pe vremea comunismului, cum sunt părinții de copii handicapați sau canceroșii ce nu acceptă să se resemneze cu o sentință dată la beție de destin. Cum sunt marii performeri din arenele talentului. Domnul Pleșu, sedus de…
Multumesc Serban Foarta!
Sunt gesturi care recladesc speranta. Nu am aflat de exemplara fronda pentru normalitate a lui Serban Foarta decat azi, in urma unei reactii la comentariul meu despre pactizarea Dilemei Vechi cu diavolul intruchipat vremelnic de Sever Voinescu. Actorii luminati ai acestei conivente cu o putere satanizata ar trebui sa se dezbare de infamantul calificativ "intelectualii lui Basescu" luand urgent pilda de la acest OM, desprins dintre ei, care nu le da doar o lectie de demnitate pe gratis dar le ofera si o solutie de salvare morala. Plesu, Liiceanu, Patapievici, Cartarescu, iesiti pentru o clipa din lumea voastra mica si dovediti doar atat, ca va pare rau ca ati aplaudat. Extrageti-va, cat mai e timp, din complicitatea cu Scaraotschi. Deveniti demni, credibili si ai poporului, nu ai slabiciunilor voastre omenesti. Multumesc Serban Foarta! 
Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)
REVISTA PRESEI DE SAMBATA Nu pot să renunț a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicație din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariției dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăștea. O dimineață pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenței unui randez-vous mult așteptat, peste rangul și meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoțea în intimitatea fotoliului de lectură și, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic. Ne lega, pe vremea aceea, o neliniște fecundă, lupta disproporționată cu puterea. Â Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar și sentimentul nobleței unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnității ca popor. N-a fost să fie! Dilema Veche de azi este o publicație împăcată. Și cu adaosul ei onomastic și cu puterea. Nu doar că și-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un…
Ziariști de fond, de formă și de coloratură
EDITORIALUL DE JOI Mulți se vor fi mirat și, probabil, mulți încă se mai miră de niște aparente paradoxuri legate de ziariști. Cum unii pot scrie atât de prost, cum unii pot scrie atât de mincinos, cum unii pot fi atât de fățarnici, cum unii pot fi atât de slugarnici. Explicația stă în meseria de bază a acestora, în talentul și inteligența lor, în caracterul și vulnerabilitățile lor. Există ziariștii de fond, denumire căreia i-am subsumat talent, forță, viziune, foarte des credibilitate, uneori, penetrabilitate. Sunt puțini și nu sunt perfecți. Atunci când îi citești ai impresia că-ți deschid o fereastră către o perspectivă originală, verosimilă și incitantă. N-am spus "adevărată", n-am spus "convenabilă", n-am spus "profetică", n-am spus "artistică". Am un exemplu principal și patru secundare. Exemplul principal este Popescu. Nu pot uita două articole ale lui care au zdruncinat inerțiala și autosuficienta noastră clasă politică: despre Ritzi ("O fosilă…
Å¢ară cardiacă, interzis cafea!
Motto: Am iubit o fecioara, Eram print peste un regat. Am iubil o fecioara, M-au incoronat si am abdicat. Am iubit o femeie superba, Toti barbatii m-au pizmuit. Am iubit o femeie superba, I-am scris un poem si am fugit. Am iubit o curvă, M-au înnebunit îmbrățișările ei. Iubesc o curvă, Nu mai vreau alte femei. De 6 ani de când Președintele Băsescu își tratează poporul dimineața, la prânz și seara cu cafeaua tare a conflictelor sale perpetue, România a devenit o țară cardiacă. Nimeni nu mai regăsește calmul necesar dulcilor reverii vesperale; dispoziția aventurării în vraja unui preludiu de weekend a dispărut. Trăim pe fugă, gâfâit, impersonal, de mântuială, între două alarme de luptă lansate de la Cotroceni. Indiferent de tabără, în rândul combatanților s-a instalat astenia. Cafeaua prezidențială, neîndulcită și pe burta goală, nu mai revigorează ci dă tahicardie. Oamenii ar avea nevoie de puțină liniște, normalitate și…
Materia primă și plus-minusurile ei
REVISTA PRESEI DE SAMBATA 8 "“ 13 noiembrie 2010 Foarte rar și doar din motive punctuale, citesc alte ziare decât următoarele (în ordine alfabetică): Adevărul (A), Cotidianul (C), Evenimentul Zilei (EVZ), Gândul (G), Jurnalul Național (JN), România Liberă (RL) și Dilema Veche (DV). Preferatul meu pentru conținut, dar mai ales pentru editoriale, este Gândul. Găsesc aici și corozivitatea băilor de acid ale lui CTP, și umorul suprarealist, mereu proaspăt, al Leliei Munteanu, și analizele pline de materie activă ale lui Florin Negruțiu. Există însă și ceva care mă agasează la acest ziar, altfel bine decupat în peisajul cu multe locuri comune al presei de la noi: forumurile. Nu pot pricepe cum administratorii G se încăpățânează a păstra o ordine a postărilor cu prima postare mereu în deschiderea forumului, când, din o mie de motive, ar trebui să adopte metoda ultimul postat primul publicat. Le-am scris, le-am explicat, n-au înțeles, nu…
Mic dejun cu Pleșu și Cărtărescu
Vremurile palpită. Uneori cu frecvențe și intensități care nu ne lasă, pe moment, decât șansa contemplării. Privim lung la o situație nouă, încercând să o descifrăm în timp real, fără însă a ne fi actualizat înainte reperele. "Puștii nu mai citesc", afirmă amar Mircea Cărtărescu. Pare just. Dar, în logica lui "nimic nu se pierde, totul se transformă", parcă ar mai fi loc și de niște dubii. Nu cumva, totuși, ei, puștii, citesc, dar "altfel"? Nu cumva noi înșine am ajuns să citim "altfel"? Da, "valul distrugător de cultură "populară" a creat în jurul nostru un mediu, pur și simplu, neprielnic lecturii". Da, televizorul în primul rand, dar și oboseala zilelor de muncă prelungit - capitalistă, ne-au răpit plăcerea savuroaselor escapade în dimensiunea magică a lecturile vesperale. Această asuprire nu ne-a lăsat însă fără reacție. Ne-a obligat să căutăm și să găsim soluții. Astfel se face că ne-am refugiat cu…
Anticipându-l pe Cărtărescu
De o vreme, mai precis de când efectele diletantismului cuplului Băsescu - Boc în arta guvernării au devenit de o evidență și gravitate a căror contestare ar plasa pe oricine in ridicolul etichetării de "epigon al lui Munchausen", domnul Cărtărescu a început să-și scrie editorialele politice din EVZ după o schemă manipulatorie și previzibilă. Stratagema lui constă în a oferi celor care cred in onestitatea sa o iluzie de obiectivitate, iar propriului ego, hipertrofiat de absintul notorietății conjuncturale, un alibi pentru compromisurile omului obisnuit, cu slabiciunile sale, care de fapt este. Schema a fost patentată de ipocriți celebri, în principal din rândul colaboraționiștilor, și și-a dovedit ineficiența în fața judecății timpului. Ea constă, practic, în parcurgerea a 2 pași, evident cu mici variațiuni de la caz la caz. Pasul 1 este o critică edulcorată, împănată cu elemente de relativizare, la adresa celui de partea căruia ești în realitate. O critică…