Frica!

Frica face parte din dotarea noastră standard. Pe lângă alte funcții ea joacă și un sensibil rol de departajare: ajută la stabilirea diferențelor de calitate umană între indivizi. Antidotul onorabil la frică nu este, cum s-ar crede, curajul ci caracterul. Proporția dintre frică și caracter stă la baza clasamentelor etice. (mai mult…)
continuare...

Unsul lui Dumnezeu și apa de ploaie

Noblețea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecția, o formă de cădere a omului în diabolism. Noblețea se dobândește în timp, cu eforturi, și fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecția este spontană, reziduu de instincte neșcolarizate, și de aceea duhnește a nădușeală acră și a picioare nespălate. (mai mult…)
continuare...

Fiecare avem o statuie de apărat

(Comentariu postat partial la articolul lui Mircea Vasilescu din Adevarul intitulat "Intelectualii lui Crin", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Ce poate fi mai convențional, mai pe linie, mai "lacheistic" (de la lacheu, nu de la lichea) decât să-l critici pe Crin Antonescu în ziarul lui Patriciu și de sub editorialul lui Pleșu. E știut de la Dilema Veche că domnul Vasilescu debordează de couraj în a apăra onoarea unor feciorelnici intelectuali de casă (cum ar fi imaculatul numarator de voturi Sever Voinescu) și în a se stârni cu vocea sa stinsă, de polemist improvizat,  împotriva inamicilor din opoziție, când misia o cere. (mai mult…)
continuare...

Mihăieș ca Pleșiță

(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Ura liber - consimtita", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Derizoriu. Aceeași sleieală reîncălzită. Același Mihăieș ce și-a pierdut periuța de dinți și de respirația căruia trebuie să te ții departe, mai ales dacă suferi de ficat și ești vulnerabil la miasme. (mai mult…)
continuare...

Domnului Liviu Antonesei, cu prietenie

(Comentariu publicat partial la articolul lui Liviu Antonesei din Adevaru, intitulat "Evolutii politice?", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Editorialiștii ziarului hermafrodit Adevărul îmi apar ca două echipe pestrițe de țapinari cu pixul, încleștate într-o competiție, în văzul lumii, de "tras sfoara". Comicul situației este dat de contrastul dintre învârtoșații micuți, cu izmene lungi și trucuri stilistice de amețit adversarul (Pleșu, Cristoiu) și malacii cu mușchi de plastilină opintindu-se și icnind fie în stil rustic, de strunit cireada la pășunat (Grigore Cartianu), fie fără niciun stil, pe principiul "stilul e omul" (Dinu Patriciu). (mai mult…)
continuare...

Dinu Patriciu „“ utopie sau premeditare?

  De când are ziar și editorial, domnul Patriciu s-a specializat în a susține, cui se mobilizează să-l citească, lecții de politici economice alternative. Lipsit complet de stil, dar nu și de idei, vine săptămână de săptămână la catedra propriei publicații și, cu un aer blazat, cu un verb obosit de neexercițiu, începe să expună teorii despre fenomene mondiale ori, în cel mai aplicat caz, europene. (mai mult…)
continuare...

Bravada poltronilor

(Acest comentariu a fost publicat la editorialul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Liberalii ca aperitiv", editorial ce poate fi citit accesand linkul )   Mircea Mihăieș este, cum ar zice francezii, un "costaud". Cu sacoul XXL veșnic desfăcut peste burtă și pârâindu-i mucegăit pe la subsuori, frizat cu cărare la mijloc și cu obrazul neras, cu o privire șireată și mereu la pândă, pare croit pentru a triumfa la castinguri vizând parodii de bodyguarzi de interlopi. (mai mult…)
continuare...

Un destin de remorcă: Mircea Mihăieș

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat "Orgolii locale, dezastre nationale", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Președintele românilor, patriot proeminent cu UDMR-ul la sfori, demască sacadat: "trădare", asmuțind istoria asupra Regelui Mihai. Mircea Mihăieș, regalist, nu mai puțin patriot cu UDMR-ul la brațetă, se face mic și n-aude nimic. În schimb, îi înfierează pe ziariști pentru diversiune. (mai mult…)
continuare...

Apologeții resemnării

  Cînd mantaua domnească este de piei de oaie, Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie. (Grigore Alexandrescu "“ Lupul moralist)   Eu nu cred în obiectivitatea și bunăcredința celor care azi critică puterea, mâine critică opoziția, având mare grijă să-și distribuie criticile în cantități egale și să inducă la final concluzii de genul: toți sunt o apă și-un pământ, schimbarea ar fi necesară dar nu avem înlocuitori la înălțime. (mai mult…)
continuare...