Cred că am mai povestit cândva, pe acest blog, mica mea idilă cu PNL. Era prin anul 1993, după ce PNL tocmai ratase pragul și nu intrase în parlament. Un prieten de familie, senator liberal în mandatul care tocmai se încheiase, mi-a propus să pun umărul la renașterea acestui partid, care ajunsese într-un moment de răscruce.  Am acceptat, și pentru prima oară (și ultima, până în prezent) m-am trezit în buzunar cu un carnet de partid. Devenisem membru PNL. (more…)
continuare...