Duelul jumatatilor de adevar

  Motto Trei de-ai mei i-au arestat pe alți trei de-ai mei Traian Băsescu   Schisma băsiștilor continuă. Acum se vede clar că, în clica - monolit pe care atât de mult s-a străduit să o creeze Traian Băsescu în jurul său, pentru a fenta democrația în scopuri personale, a existat de la început o fisură. E drept, toți preferații săi au avut un „ce” comun care să-i recomande la început ca oameni potriviți pentru o atare gașcă: hahalerismul. Doar că unii au ales să-l practice pe cont propriu iar alții înregimentați. Astfel încât, când Traian Băsescu nu a mai fost președinte, monolitul i s-a spart în două: hahalerele ariviste și hahalerele recunoscătoare. (more…)
continuare...

Avalansa

  Așa cum natura poate fi considerată un om mai mare, și omul poate fi considerat o natură mai mică. Face natura ditamai demonstrațiile de forță (cutremure, tzunamiuri, erupții vulcanice, taifunuri)? Le face și omul, dar la scara lui. (more…)
continuare...

Dezmintiri si dari în judecata. Excelent! Sa iasa probele!

  Dezvăluirile din ultima vreme din spațiul politic românesc au avut o particularitate ce le sporește spectaculos credibilitatea: deși erau foarte grave, deși se bazau aproape exclusiv pe vorbe, probele materiale lipsind, practic, cu desăvârșire, ele nu au fost negate de cei atât de brutal acuzați. Și nici nu au fost urmate de acțiuni în justiție deschise de aceștia împotriva „odioșilor calomniatori”, pentru ultraj, pentru „reperarea” onoarei pătate sau pentru atâtea alte capete de acuzare ce ar fi putut fi invocate. (more…)
continuare...

E SRI mai important ca țara?

  Minciuna și hoția produc dispreț. Iar disprețul micșorează. România e o țară mare. Dar o țară mare micșorată de disprețul celor din jur. Considerată de mâna a doua și tratată ca atare de cei care fac jocurile. Țările sunt ca speciile. Ba chiar mai mult: ca rasele. Au particularități după care sunt cunoscute, repertoriate, respectate sau nu, distribuite în roluri de către istorie. Rasa „România” ține de specia „țări europene” și s-a remarcat, până în prezent, în roluri secundare: de codoș dispus să rezolve treburile murdare ale altora, de subretă gata să o mai frigă din când în când cu conașul, de cațavenc amator oricând de compromisuri derizorii. Oare minciuna și hoția, care, vai, ne-au devenit aproape emblematice, or fi farduri întinse pe chipul nostru de răuvoitori sau grimase autentice pe care ni le compunem singuri, dintr-o aberantă viziune despre bine și frumos? (more…)
continuare...

Luați aminte la testul aroganței când decideți cu cine votați

Ideea acestui articol mi-a venit acum două seri, privindu-l într-o emisiune televizată pe fostul Ministru al Culturii Vlad Alexandrescu. Acesta, pișându-se din balconul infatuării sale nemăsurate, ca un intelectual fin ce se crede, în capul unui interlocutor mult mai cunoscut și mai apreciat de români decât el, ne-a arătat că are și puța mică și șancre roșii, de relații necurate, pe ea. (more…)
continuare...