Adevarul, tupeul si reaua credinta, sau despre maselarita cu breton

  Într-un articol anterior, mă întrebam cu trist subînţeles: „pe mâna cui, în grija cui, e ţara”? Iată azi un alt exemplu (după cel al generalului cu patru stele Gabriel Oprea), din categoria „buruieni grele şi rele” ce otrăvesc acest popor mai ceva ca mătrăguna şi cucuta. (more…)
continuare...

Gabriel Liiceanu – o fudulie a promiscuitatii morale

  Cred că una dintre cele mai antipatizate persoane publice din România de după decembrie ’89 este, astăzi, Gabriel Liiceanu. Eu îl văd pe podium la acest capitol, devansat cu certitudine de Traian Băsescu dar, la mare luptă pentru locul doi, cu Monica Macovei.   Poate părea un pic paradoxal: ce să caute un intelectual printre generatorii de resentimente de top într-un popor îndeobşte prietenos şi îngăduitor cu înţelepţii săi? Hai, când e vorba de politicienii care i-au făcut viaţa amară şi ţara de ocară, mai treacă meargă. Dar un intelectual? Ciudat. Explicaţia vine dintr-o particularitate a românilor pe care unii o critică, alţii o laudă: ei sunt extrem de toleranţi cu greşelile aproapelui dar se enervează şi devin aprigi la mânie când cineva îi ia de proşti şi face pe deşteptul încercând să-i ducă cu vorba. Au şi ei bâzdâcul ăsta. Atâta vreme cât scria cărţi neutre şi poza…
continuare...

Privind de pe pamant miscarea unor nori

    Când ești în avion, alunecarea printre nori ți se pare un fel de baie cu spumă.  Nu poți controla geometria fenomenului dar asta, în loc să te îngrijoreze, îți dă un sentiment de atotputernicie. Cum, în cadă fiind, poți ridica fără vreun efort un picior dintre clăbuci spre a-ți dovedi că...  dacă asta vrei, asta faci! Din contră, când ești pe pământ și privești norii, imaginea de ansamblu te poate cufunda în tot felul de stări și gânduri: că e sublim și grandios, că se înseninează sau că vine furtuna, că parcă se îngemănează într-o pasăre, ori într-un dragon, că parcă nimic nu e întâmplă (more…)
continuare...