Editoriale

Politica si fotbalul, pilde de retinut

  Comparăm și învățăm: prostie + îngâmfare +  lipsă de viziune = lipsă de rezultate. În politica noastră s-au găsit niște deștepți (și jmecheri pe deasupra) care ce și-au zis: să-i lăsăm pe proști cu alegerile lor democratice, ha, ha, și să conducem NOI țara, hi, hi, cum credem NOI că e mai bine că ăștia oricum n-au habar nici de mama lor, cine-a fost și cu cine i-a făcut. (more…)
continuare...
Editoriale

Cu intelectualii la bal mascat. Masca turpitudinii: bunele intentii!

  Andrei Pleșu și-a creat în timp o imagine de înțelept șugubăț. Este o imagine convenabilă pentru cineva căruia îi place să se facă liniște atunci când începe să vorbească, pentru cineva care se străduie din răsputeri ca lumea să-l asculte zâmbind, nu scrâșnind din măsele. În contrast cu „perechea” sa din vitrina publică cu figuri de ceară, Gabriel Liiceanu, un Ares mereu înarmat cu vorbe slinoase și grimase încrâncenate, Andrei Pleșu a ales să fie hermesian.  Folosind cu oarece îndemânare sofismul pe post de caduceu, domnia sa își lasă mai de fiecare dată loc de întors și de eschivă, tocmai printr-o anume catifelare a sarcasmului, printr-o îndulcire a veninului din mesaj. (more…)
continuare...

Romanii in transee. Un razboi civil mocnit!

  O iresponsabilitate multiculturală acoperă azi România ca o pâclă. Iresponsabilitate, pentru că în haosul creat de scandalul DNA consecința principală este distrugerea generalizată a țării. Distrugerea de identitate, distrugerea de solidaritate, distrugerea de încredere, distrugerea de statut respectabil în ochii altora. O iresponsabilitate multiculturală, pentru că toate aceste ruinări amintite mai sus nu sunt generate și hrănite de vreo sevă pur - românească bolnavă, care provoacă accese de autodistrugere, ci apar ca urmare a unor intervenții forțate, de alte sorginți (la nivel de cultură, limbă, mentalitate), ce nu prezintă o compatibilitate satisfăcătoare, așa cum și-ar dori transplanterii, între donator și primitor. (more…)
continuare...

Adevarul, tupeul si reaua credinta, sau despre maselarita cu breton

  Într-un articol anterior, mă întrebam cu trist subînţeles: „pe mâna cui, în grija cui, e ţara”? Iată azi un alt exemplu (după cel al generalului cu patru stele Gabriel Oprea), din categoria „buruieni grele şi rele” ce otrăvesc acest popor mai ceva ca mătrăguna şi cucuta. (more…)
continuare...

Gabriel Liiceanu – o fudulie a promiscuitatii morale

  Cred că una dintre cele mai antipatizate persoane publice din România de după decembrie ’89 este, astăzi, Gabriel Liiceanu. Eu îl văd pe podium la acest capitol, devansat cu certitudine de Traian Băsescu dar, la mare luptă pentru locul doi, cu Monica Macovei.   Poate părea un pic paradoxal: ce să caute un intelectual printre generatorii de resentimente de top într-un popor îndeobşte prietenos şi îngăduitor cu înţelepţii săi? Hai, când e vorba de politicienii care i-au făcut viaţa amară şi ţara de ocară, mai treacă meargă. Dar un intelectual? Ciudat. Explicaţia vine dintr-o particularitate a românilor pe care unii o critică, alţii o laudă: ei sunt extrem de toleranţi cu greşelile aproapelui dar se enervează şi devin aprigi la mânie când cineva îi ia de proşti şi face pe deşteptul încercând să-i ducă cu vorba. Au şi ei bâzdâcul ăsta. Atâta vreme cât scria cărţi neutre şi poza…
continuare...