Judecăm prea afectiv! Latinitatea noastră, corcită  cu balcanismul regiunii, generează deviații alarmante. Cum ar fi să îi împingă  pe unii dintre noi să clameze de bună voie, despre poporul lor, că ar fi cel mai corupt din universul care contează.  Și să ofere ca soluție de vindecare aneantizarea sa prin pulverizarea în alții. Că alții, la nivelul istoriei, îi consideră pe români curvele marilor conflagrații, trădătorii alianțelor de onoare, mai treacă "“ meargă. Chestie de înterpetare, de rivalități, de citire partizană a egoismului. Dar ca tu însuți, polifonic, prin voci ca Macovei, ori Patapievici, ori Liiceanu, să te înfierezi ca nație È™i să-ți autopropui, întru purificare, exilarea È™i chiar extincția,  dacă s-ar putea, asta chiar că este forma uneia dintre cele mai ticăloase trădări. Judecăm prea emoțional! Mereu cu inima în gât, mereu prin prisma umorilor È™i nu a rațiunii. Nu apelăm mai deloc la matematică. La cifrele ei…
continuare...