Fiecare avem o statuie de apărat

(Comentariu postat partial la articolul lui Mircea Vasilescu din Adevarul intitulat "Intelectualii lui Crin", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Ce poate fi mai convenţional, mai pe linie, mai “lacheistic” (de la lacheu, nu de la lichea) decât să-l critici pe Crin Antonescu în ziarul lui Patriciu şi de sub editorialul lui Pleşu. E ştiut de la Dilema Veche că domnul Vasilescu debordează de couraj în a apăra onoarea unor feciorelnici intelectuali de casă (cum ar fi imaculatul numarator de voturi Sever Voinescu) şi în a se stârni cu vocea sa stinsă, de polemist improvizat,  împotriva inamicilor din opoziţie, când misia o cere. (more…)
continuare...

Domnului Liviu Antonesei, cu prietenie

(Comentariu publicat partial la articolul lui Liviu Antonesei din Adevaru, intitulat "Evolutii politice?", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Editorialiştii ziarului hermafrodit Adevărul îmi apar ca două echipe pestriţe de ţapinari cu pixul, încleştate într-o competiţie, în văzul lumii, de “tras sfoara”. Comicul situaţiei este dat de contrastul dintre învârtoşaţii micuţi, cu izmene lungi şi trucuri stilistice de ameţit adversarul (Pleşu, Cristoiu) şi malacii cu muşchi de plastilină opintindu-se şi icnind fie în stil rustic, de strunit cireada la păşunat (Grigore Cartianu), fie fără niciun stil, pe principiul “stilul e omul” (Dinu Patriciu). (more…)
continuare...

Bravada poltronilor

(Acest comentariu a fost publicat la editorialul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Liberalii ca aperitiv", editorial ce poate fi citit accesand linkul )   Mircea Mihăieş este, cum ar zice francezii, un “costaud”. Cu sacoul XXL veşnic desfăcut peste burtă şi pârâindu-i mucegăit pe la subsuori, frizat cu cărare la mijloc şi cu obrazul neras, cu o privire şireată şi mereu la pândă, pare croit pentru a triumfa la castinguri vizând parodii de bodyguarzi de interlopi. (more…)
continuare...

Limitele armoniei prin compromis

(Acest comentariu a fost propus la editorialul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Ce lipseste pe piata politica?", editorial ce poate fi citit accesand linkul )   O lehamite generalizată pare a fi elementul dominant, la zi, de recunoaştere naţională. Cu excepţia câtorva zăluzi injectaţi direct în carotidă cu adrenalina hoţiei şi a puterii de a nenoroci totul în jur cu egoismul lor discreţionar, naţia este blocată într-o cataleptică torpoare. Ce-o fi, să fie! Armele au fost depuse, grumajii s-au plecat, singura formă de vitalitate s-a refugiat în pulsaţiile reflexe ale inimii şi în foalele astmatice ale plămânilor. Un popor agonic, mulţumindu-şi astfel stăpânii. (more…)
continuare...

De la feţele derutei la feţele făţărniciei

Motto Regele este capul intors spre cer al unui popor intreg, fiinta noastra adunata laolalta intr-un punct inalt. Cand unui popor i se ia suveranul, lui i se ia capul intors catre cer. El este decapitat. Poporul roman a fost decapitat astfel la 30 decembrie 1947. Gabriel Liiceanu   După atacul iraţional de ieri al lui Traian Băsescu asupra Regelui Mihai, sincronizat perfect (credeţi în coincidenţe?) cu atacul hiperraţional, de o răceală reptiliană, al lui Andrei Pleşu asupra Doinei Cornea, un fapt devine tot mai clar: suntem în plin atac concertat al anticomuniştilor impostori asupra anticomuniştilor autentici, adevărate simboluri, încă în viaţă, ale românilor. (more…)
continuare...

Ignoranţă + morgă + oportunism

(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "Mergem intr-o directie gresita?", editorial ce poate fi citit accesand linkul  ) În 2002 Gabriel Liiceanu (Uşa Interzisă)  îl caracteriza pe Mircea Cărtărescu drept întruchiparea unui  mariaj robust între ignoranţă şi morgă. De atunci lucrurile au evoluat şi acestui mariaj de tip homosexual (conform genurilor gramaticale) i s-a adăugat un EL: oportunismul. Pentru care folosirea limbii în complementaritate cu  părţile tari, mă refer la coate, evident, şi la datul din ele, a devenit ingredientul cel mai preţuit de evaluatorii - juisori. (more…)
continuare...

Rezistenţa prin cultură a oprimatorilor

  (Comentariu postat la editorialul lui Mircea Vasilescu din Dilema Veche intitulat "Rezistentii prin cultura" editorial ce poate fi citit accesand linkul )   Nu-l cunosc pe domnul Mircea Vasilescu altfel decât prin articolele sale din Dilema Veche şi Adevărul. Îmi pare o persoană calmă, analitică, disciplinată, ceea ce, într-o societate haotică precum cea românească de astăzi, ar trebui să dea curaj. (more…)
continuare...

Musafiri pe blog

Astăzi musafirul meu pe blog este Piticul Prono. Comentariile lui sunt elaborate, vii şi uneori propun unghiuri surprinzătoare care te incită la acceptarea unei noi perspective dar şi la replică. Va supun atenţiei ultimul său text postat pe acest blog, prin care încearcă un răspuns substantial  unui critic al meu de pe forumuri, de tip “ultras de stadion”, Contele de Saint Tropez. (more…)
continuare...