Editoriale

Acest blog a devenit o tinta

  Anumite articole deranjează mai mult decât altele. Ultimul, de exemplu, cel despre antanta anti "“ românească, a răscolit niÈ™te focare de monitorizare care au simțit nevoia să iasă din faza de securism contemplativ È™i să acționeze. Cum? Iată două exemple. Primul vine din zona primitivo "“ derbedeiască. Cineva postează pe Facebook, în chip de comentariu la articol, niÈ™te ilustrații cu mesaje de fină autocaracterizare: un papagal care spune "že timpul să sugi ", alături de o poză în care judecătorul Cristi Danileț îi înfierează pe"žpenali". Mai jos, în continuarea expunerii de argumente, distinsul meu contestatar adaugă două verdicte de inspirație autobiografică (probabil). Primul cu un caracter mai tehnic ("žpostare de că..t"), următorul mai pilduitor ("žoricât ți-ar fi de foame nu mânca că..t"). Se observă, din acest exemplu, o predilecție, a acestei categorii de exponenți care apără justiția independentă È™i statul de drept, pentru un cuvânt care a devenit a…
continuare...

Patriotismul, un bun pretext de a-ti trada poporul

  Iubirea propriilor copii È™i iubirea de țară sunt, în ierarhiile afectului uman, două superlative absolute. Între ele există însă o imensă deosebire: în vreme ce prima este o iubire de creație, cea de a doua este o iubire de recunoÈ™tință. Copiii ne vin din materia noastră esențială, prin chimia miraculoasă a sângelui cu extazul. Ei suntem noi într-o formă de prelungire a unicității noastre. Și țara ne prelungeÈ™te, dar altfel. Nu prin ce avem unic ci prin ce avem comun. Iubirea de creație este una egoistă. Cea de recunoÈ™tință este una altruistă. Iată de ce prima este mult mai uÈ™or de recunoscut în vreme ce a doua trebuie adeseori explicată, nuanțată, redefinită. (mai mult…)
continuare...