Ignoranță + morgă + oportunism

(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "Mergem intr-o directie gresita?", editorial ce poate fi citit accesand linkul  ) În 2002 Gabriel Liiceanu (Ușa Interzisă)  îl caracteriza pe Mircea Cărtărescu drept întruchiparea unui  mariaj robust între ignoranță și morgă. De atunci lucrurile au evoluat și acestui mariaj de tip homosexual (conform genurilor gramaticale) i s-a adăugat un EL: oportunismul. Pentru care folosirea limbii în complementaritate cu  părțile tari, mă refer la coate, evident, și la datul din ele, a devenit ingredientul cel mai prețuit de evaluatorii - juisori. (mai mult…)
continuare...

Mircea Mihăieș „“ omul sepie

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat "Omul de calibrul ", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Ce greu trebuie să îi fie unui om de nimic ca Mircea Mihăieș, care a primit o sinecură doar pentru că respiratia sa publicistică pute urât către opoziție, să deschidă în fiecare zi ziarele sau televizorul. Ca atunci când poștașul care aduce vești proaste de pe front are de lucru pe strada ta și te-aștepți din clipă în clipă să-ți sune la ușă. (mai mult…)
continuare...

Completare la „Intre caduc și peren”.

  In comentariul meu de ieri "Intre caduc și peren" presupuneam că participarea lui Mircea Cărtărescu la festivalul literar de la New York s-a bucurat de sprijinul financiar al autorităților române, prin intermediul uneia dintre diversele componente  prin care statul auster ne-a învățat că știe să-și răsplătească băieții buni. (mai mult…)
continuare...

Între caduc și peren

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "Intalniri de gradul trei", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Ce bizar și ce urâ Citind acest reportaj aureolat al domnului Cărtărescu, bucuria de a-i împărtăși bucuria îmi este bruiată agasant de o întrebare: cine i-o fi plătit participarea la PEN World Voices ? (mai mult…)
continuare...

Libertatea doamnei Pippidi și captivitatea domnului Patapievici

Ultima  emisiune 2+1 a fost extrem de instructivă. Am putut vedea doi intelectuali implicați,  Alina Mungiu Pippidi și Horia Roman Patapievici, față în față cu paradigma libertății lor actuale. Mi-au plăcut prestațiile ambilor în planul elocinței, în planul acelei dimensiuni suplimentare pe care anumite spirite au capacitatea de a o adăuga și retrage prin propria prezență, spațiului nostru comun. Fără a dori să-i compar și să-i clasific, o diferență mi-a sărit însă în ochi: în vreme ce dna. Pippidi vorbea ca un om liber, dl. Patapievici vorbea ca un om legat. Legat de cele 10 milioane de euro ale ICR care vin, an de an, doar dacă el "face frumos" dar și de incapacitatea de a-și recunoaște propriile erori de evaluare. Dl. Patapievici mi s-a părut profund obosit  în partea sa de cetățean comun, de trăitor în lumea taxelor, impozitelor și a oamenilor copleșiți de grijile zilei de mâine. Probabil…
continuare...