Ignoranţă + morgă + oportunism

(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "Mergem intr-o directie gresita?", editorial ce poate fi citit accesand linkul  ) În 2002 Gabriel Liiceanu (Uşa Interzisă)  îl caracteriza pe Mircea Cărtărescu drept întruchiparea unui  mariaj robust între ignoranţă şi morgă. De atunci lucrurile au evoluat şi acestui mariaj de tip homosexual (conform genurilor gramaticale) i s-a adăugat un EL: oportunismul. Pentru care folosirea limbii în complementaritate cu  părţile tari, mă refer la coate, evident, şi la datul din ele, a devenit ingredientul cel mai preţuit de evaluatorii - juisori. (more…)
continuare...

Mircea Mihăieş – omul sepie

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat "Omul de calibrul ", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Ce greu trebuie să îi fie unui om de nimic ca Mircea Mihăieş, care a primit o sinecură doar pentru că respiratia sa publicistică pute urât către opoziţie, să deschidă în fiecare zi ziarele sau televizorul. Ca atunci când poştaşul care aduce veşti proaste de pe front are de lucru pe strada ta şi te-aştepţi din clipă în clipă să-ţi sune la uşă. (more…)
continuare...

Completare la “Intre caduc şi peren”.

  In comentariul meu de ieri “Intre caduc şi peren” presupuneam că participarea lui Mircea Cărtărescu la festivalul literar de la New York s-a bucurat de sprijinul financiar al autorităţilor române, prin intermediul uneia dintre diversele componente  prin care statul auster ne-a învăţat că ştie să-şi răsplătească băieţii buni. (more…)
continuare...

Între caduc şi peren

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "Intalniri de gradul trei", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Ce bizar şi ce urâ Citind acest reportaj aureolat al domnului Cărtărescu, bucuria de a-i împărtăşi bucuria îmi este bruiată agasant de o întrebare: cine i-o fi plătit participarea la PEN World Voices ? (more…)
continuare...

Libertatea doamnei Pippidi şi captivitatea domnului Patapievici

Ultima  emisiune 2+1 a fost extrem de instructivă. Am putut vedea doi intelectuali implicaţi,  Alina Mungiu Pippidi şi Horia Roman Patapievici, faţă în faţă cu paradigma libertăţii lor actuale. Mi-au plăcut prestaţiile ambilor în planul elocinţei, în planul acelei dimensiuni suplimentare pe care anumite spirite au capacitatea de a o adăuga şi retrage prin propria prezenţă, spaţiului nostru comun. Fără a dori să-i compar şi să-i clasific, o diferenţă mi-a sărit însă în ochi: în vreme ce dna. Pippidi vorbea ca un om liber, dl. Patapievici vorbea ca un om legat. Legat de cele 10 milioane de euro ale ICR care vin, an de an, doar dacă el “face frumos” dar şi de incapacitatea de a-şi recunoaşte propriile erori de evaluare. Dl. Patapievici mi s-a părut profund obosit  în partea sa de cetăţean comun, de trăitor în lumea taxelor, impozitelor şi a oamenilor copleşiţi de grijile zilei de mâine. Probabil…
continuare...