Cine plânge după fostul ICR?
Pentru simplificarea discuției sunt gata să le fac celor la care mă voi referi in continuare concesia de a presupune ceva în care eu nu cred și anume că fostul ICR, condus de Horia Roman Patapievici, a avut performanțe bune în zona culturală. (mai mult…)
Șansa lui Crin Antonescu
Voi spune în preambulul acestui comentariu că nu îmi pun nicio nădejde în vreo decizie a CCR care să valideze referendumul. Nu că n-ar exista argumente, dar acolo (la CCR) se judecă pe ridicări politice de braț și nu pe interpretări oneste din punct de vedere juridic ale unor texte de legi și coduri. (mai mult…)
Indignarea „purilor”
Ei ar dori cam așa: Băsescu să folosească în continuare arsenalul securistic prin care s-a consacrat (ascultări ilegale, dosare inventate adversarilor politici, cumpărare de parlamentari, folosirea instituțiilor ca armă politică, intimidare, șantaj etc.), iar Ponta, pentru că l-a criticat pe Băsescu pentru toate astea, să-i opună doar mijloace curate. Adică să se lase ucis înainte de a apuca să facă, măcar, prima eschivă. (mai mult…)
Lista coloneilor (1)
Armata - pilonul națiunii. Încrederea poporului. Ordin pe țară: să fie compromisă! (mai mult…)
Cristi Puiu, într-o emisiune la Realitatea TV: „nu cred că H.R. Patapievici este omul lui Băsescu”.
Sunt un fan al recentelor "accidente fericite" din cinematografia românească,  întruchipate de tineri și remarcabili exploatatori ai autenticului precum Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Florin Șerban, Radu Muntean.  Ei duc mai departe, după o prelungită leneveală în performanță generată de conformismul mediocru al unor regizori de regim politic (Sergiu Nicolaescu, Mircea Drăgan, Lucian Bratu), tradiția mult mai eroicilor cascadori în ale "accidentelor fericite" din acestă speță  care au fost Liviu Ciulei, Lucian Pintilie ori mai tânărul veteran Mircea Daneliuc. (mai mult…)
Fecioara cu strungăreață
Comportamentul din ultimele zile ale lui HR Patapievici mi-a redeșteptat o senzație de greață în fața siluirii firii, greață pe care am resimțit-o pentru prima oară când, într-o vacanță în Thailanda, am asistat la un spectacol de travestiți. (mai mult…)
Revista Presei – prima zi după alegeri!
Singura presă care mă interesează în acest moment este cea în care scriu flașnetarii portocalii. Nu caut știri, le-am primit din plin, aseară și azi-noapte, de la televiziunile de profil; caut forme de reacție la înfrângere. Se zice că acestea dau măsura adevărată a caracterului. (mai mult…)
Adrian Rusu versus Mircea Vasilescu
(A se citi dupa parcurgerea articolului intitulat "Metehne de tarcovnic") Așa cum am promis în comentariul anterior, preiau pentru cititorii acestui blog o parte din polemica iscată de un articol al lui Mircea Vasilescu din ultimul număr al Dilemei Vechi. Articolul cu pricina, intitulat "Cărtărescu și Patapievici" este scris în tonalitatea și cu contrastele de un subiectivism militant proprii unui imn sportiv și  nicidecum unei dezbateri culturale. (mai mult…)
Premii și premii. Hai să ne lăudăm!
Vestea ce a fost pusă în titluri a fost următoarea: "Mircea Cărtărescu, premiat în Germania. Scriitorul va primi de euro". Â Detaliul ce nu rezultă din titlu este următorul: "Premiul internațional pentru literatură este decernat anual începând cu 2009, recompensând cea mai bună traducere în limba germană a unei opere beletristice internaționale contemporane, distincția revenindu-le atât autorului, cât și traducătorului cărții". (mai mult…)
Exorcism și zvârcoliri
În calitatea sa de funcționar public, vicepreședinte la Institutul Cultural Român, Mircea Mihăieș ar fi trebuit să se ocupe de cultură și nu de politică. Cum însă ceea ce îl recomandă pentru cultură este doar o uriașă impostură, domnia sa putându-se lăuda cel mult cu mutilarea limbii române (fapt pe care l-am  exemplificat în repetate rânduri), a ales politica. (mai mult…)