Cocosismele de cotet ale lui Liviu Dragnea

  Simpatizam și eu doi politicieni din PSD: pe Cătălin Ivan și pe Șerban Nicolae. Îi simpatizam în sensul că mi se păreau niște oameni cu discursul la ei (un discurs făcut după anumite valori și principii la care țineau și nu, neapărat, primit prin SMS, de la un centru de comandă, spre a fi propagat mecanic), niște aleși cu susțineri pe care, cel mai adesea, le găseam rezonabile. Amândoi au fost îndepărtați! De cine? Generic vorbind, de Liviu Dragnea. De ce? Generic vorbind, din prostie. (more…)
continuare...

Cum s-au falsificat alegerile din casa lui Oprea

  Traian Băsescu, un foarte bun comunicator și manipulator când e strâns cu ușa, are tehnicile lui preferate de aburire a auditoriului. Pe care le alternează în funcție de miză și conjunctură, cu o îndemânare de expert în alba – neagra cu multă practică la activ. Una dintre aceste tehnici este NU să contrazică acuzele dure care i se aduc, NU să le nege, ci să le răstoarne pur și simplu în capul acuzatorului, printr-un contraatac viguros, să i le întoarcă cu o virulență și mai mare, dar încărcate cu sarcină contrară. (more…)
continuare...

De ce nu înțelege Laura Kovesi de vorbă bună?

  Scriam, cu vreo șase luni în urmă, într-un articol care mi-a atras multe urecheli (): „Laura Kovesi reprezintă adversarul cel mai de temul al lui Klaus Johannis pentru viitoarele prezidenţiale. Scoaterea ei, până atunci, din marile jocuri politice de la Bucureşti, nu poate să nu fie o  prioritate absolută pentru preşedinte dacă chiar îşi doreşte, cum a anunţat, un al doilea mandat”. Rămân, fără ezitare, la aceeași părere. Klaus Iohannis dorește să se descotorosească de actuala șefă a DNA mai abitir decât cei mai înverșunați dușmani ai acesteia. Doar că, așa cum observa zilele trecute un editorialist atent la natura umană, deocamdată îi e frică să o atace pe față. (more…)
continuare...

E SRI mai important ca țara?

  Minciuna și hoția produc dispreț. Iar disprețul micșorează. România e o țară mare. Dar o țară mare micșorată de disprețul celor din jur. Considerată de mâna a doua și tratată ca atare de cei care fac jocurile. Țările sunt ca speciile. Ba chiar mai mult: ca rasele. Au particularități după care sunt cunoscute, repertoriate, respectate sau nu, distribuite în roluri de către istorie. Rasa „România” ține de specia „țări europene” și s-a remarcat, până în prezent, în roluri secundare: de codoș dispus să rezolve treburile murdare ale altora, de subretă gata să o mai frigă din când în când cu conașul, de cațavenc amator oricând de compromisuri derizorii. Oare minciuna și hoția, care, vai, ne-au devenit aproape emblematice, or fi farduri întinse pe chipul nostru de răuvoitori sau grimase autentice pe care ni le compunem singuri, dintr-o aberantă viziune despre bine și frumos? (more…)
continuare...
Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com