E plină lumea de lepre cultivate

(Comentariu postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat "  "Emanati" din toate partidele, uniti-va!", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Mircea Mihăieş se pretinde “om de cultură”. Mie, după “operă”, maniere şi gramatică, mi se pare un contrafăcut, un dulău cu lanţ în ograda culturii, pus la lătrat infamii printre ţambrele gardului pentru a bruia zgomotul străzii şi a deturna revolta ei de autoapărare. (more…)
continuare...

Mircea Marian şi insurgenţii

(Comentariu postat la articolul din EVZ al lui Mircea Marian intitulat " Vadim, nu Basescu este seful politistului roman", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Problema cu articolele lui MM este cine se ascunde în spatele lor, nu ce conţin ele.  Atunci când cuplul MM – Ioana Lupea a primit şi o emisiune TV, mesajul a fost unul clar: ridicare în grad şi trecere de la misiuni de inteligence la misiuni de luptă . Dar din partea cui? (more…)
continuare...

Cărtărescu linge priza

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "De la literatură la lătrătură", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Titlul mi-a fost sugerat de trimiterile canine ale editorialului domnului Cărtărescu, asociate imaginii din adolescenţă a unui căţeluş a cărui primă deplasare, odată coborât din coşuleţul alăptării, a fost la cea mai apropiată priză din cameră. Priza era jos, la nivelul lui, şi a lins-o. Atunci, terifiat de ce s-ar putea întâmpla, am fost pentru o clipă la fel de paralizat în reacţii ca şi acum. (more…)
continuare...

Aşteptându-l pe … Mihăieş

Samuel Beckett ne propune aşteptarea lui Godot. Este o aşteptare generoasă, pentru că Godot reprezintă iluzie, speranţă, schimbare, o posibilitate mereu deschisă de “a mi se întâmpla şi mie ceva bun” , atâta vreme cât Godot nu apare. În contrast, EVZ în coproducţie cu ICR şi Universal Studios Cotroceni, ne propune aşteptarea, în fiecare luni, a lui Mircea Mihăieş. Aşteptare chinuitoare, pentru că Mihăieş reprezintă kitsch, mânie şi ură, pentru că nu te poţi aştepta niciodată la ceva bun de la el şi pentru că, inevitabil, apare. Eu aştept editorialul de luni al lui Mihăieş ca pe inundaţia hebdomadară a vecinului de deasupra. Ca pe o jalnică fatalitate de la care nu poţi întoarce privirea dacă nu vrei ca igrasia şi mucegaiul să te năpădească. Mă mai consolez cu citate din clasici, dar asta ţine până mâine când, Mihăieş – bomba cu biogas (aşa am apucat să-l alint), va lovi…
continuare...