Alergia la normalitate

Când un editorialist, de la înălțimea recunoașterii  semnăturii sale de către o redacție, se apleacă spre a răspunde unui  forumist anonimizat printr-un "alias nick name" ,  gestul său nu mi se pare excentric ci, mai degrabă, normal și profesional. E adevărat, normalitatea la care mă refer este una atipică în cazul editorialiștilor români care, în marea lor majoritate, preferă  tăcerea superioară  unei degradante comunicări cu "postacii". (mai mult…)
continuare...

Ecuația 3B: Băsescu, Blaga, Budapesta

Să acceptăm o clipă, de dragul polemicii, ipoteza din ce in ce mai vehiculată, inclusiv în articolul lui Mircea Marian, pe care o consider însă falsă, că manevrele declanșate intempestiv de Traian Băsescu  în interiorul PDL ar avea ca principal scop îndepărtarea lui Blaga de la preluarea partidului. (mai mult…)
continuare...

Baconschi și Tismăneanu „“ doi aplaudaci de excepție

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Horia Ghibutiu intitulat "Aplaudand mortul, coruptia si aterizarea", articol ce poate fi citit accesand linkul ) După cum și-a început editorialul, cu numele lui Teodor Baconschi în subtitlu, am crezut că autorul își propune să satirizeze, printre alte tipuri de aplauze românesco "“ stupide, prestația libidinoasă, după text și maniere, a domnului ministru la adresa domniței Udrea cu ocazia unor alegeri. (mai mult…)
continuare...

Prea mult calm afectează gramatica

(Comentariu postat la articolul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat "Un viitor pentru PDL", articol ce poate fi citit accesand linkul ) În fine, domnul Cărtărescu ne oferă un articol politic calm, scris fără pixul portocaliu care, și numai prin culoare, e confirmat că declanșează chimisme și stimulează hormoni. Domnia sa ne comunică de această dată o preocupare îndreptățită și onestă pentru viitorul partidului simpatizat și nu, ca în editorialele anterioare, o îngrijorare ipocrită fată de "erorile" rivalilor. (mai mult…)
continuare...

„Băieți buni” pentru cauze rele

(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Sorin Ionita din EVZ intitulat " Pașa Voiculescu, boierul Năstase și revoluția pe model arab", articol ce poate fi citit  accesand linkul ) Toate găștile deocheate, caracterizate comportamental prin atitudine violentă,  afaceri dubioase, gangsterism, țin la păstrare câte un "băiat bun", aparent altfel decât ceilalți, pe care să-l folosească la nevoie, dacă treaba devine groasă. (mai mult…)
continuare...

Moment onirico „“ zgubilitic cu Mircea Marian

(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Marian intitulat "Transformarea lui Ponta in "micul Ceausescu"") Interesant ce copite-și iau unii in cap de la propria neghiobie atunci când, neglijent, slăbesc căpăstrul și-și scapă zăbala. Devin brusc zglobii și necenzurați, izvor de panseuri deconcertant de stupide. (mai mult…)
continuare...

Dresura de papagali

(Comentariu postat la articolele din EVZ si Romania Libera semnate de Mircea Marian si Cristian Ghinea si intitulate "Are nevoie Basescu de propria Antena 3", respectiv "A se slabi cu onoarea militara!" Sunt uimit să constat ce puțin le trebuie unor oameni cu aparențe normale și cu pretenții de intelectuali să-și dea pe față arama și defectele de fabricație. A fost de-ajuns un șuierat de biciușcă, o vânturare de sceptru și, ca într-o dresură de papagali, o menajerie întreagă a început să silabisească strident în jurul ideii lansate de ranchiuna prezidențială:  calomniați, umiliți, denigrați pensionarii sau rezerviștii militari de rang înalt. (mai mult…)
continuare...

Luminata strategie prezidențială a dezbinării

(Comentariu postat la articolul din EVZ al Ioanei Lupea intitulat " Victor Ponta intre Ghita si Che Guevara", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Principalul motiv pentru care articolul doamnei Lupea excelează prin a fi confuz, dezlânat, fără nord, este acela că domnia sa nu pornește de la o temă ci creează o temă. (mai mult…)
continuare...

Mihăieș și vulpea turbată

(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Blazonul patat de muste", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Articolul de azi al domnului Mihăieș mi-a amintit următoarea scenă. Eram la munte. Un grup de turiști privea amuzat spre liziera pădurii. Acolo, un urs și o vulpe. Ursul, întors pe trei sferturi cu spatele la vulpe, părea că o ignoră. O supraveghea insă cu coada ochiului pentru că, la răstimpuri, vulpea îl ataca. Cu un rânjet fioros, cu un schelălăit strident, agonic, se năpustea spre el. Ursul bătea câțiva pași în retragere și atunci vulpea își schimba direcția ca să-și înfigă colții, smucind din cap, în trunchiul celui mai apropiat brad. De ce nu-i dă ursul o labă, să o potolească? a întrebat cineva. Vulpea e turbată, a venit lămuritor, pe mai multe voci, răspunsul. (mai mult…)
continuare...