Reacții de puternici. Între curaj și frică!

Când spun „puternici” nu mă refer la acei indivizi cu funcții mari care se comportă ca niște oameni mici. Este plină lumea de astfel de moluște ce primesc pe mână, la un moment dat, destinele a milioane de semeni și care, la prima probă de risc individual, uită de misiunea lor nobilă și nu se gândesc decât cum să-și salveze pielea. (more…)
continuare...

Traian Băsescu gafează-n serie. Se apropie sfârșitul?

  În sport se mai vede asta. În tenis foarte des. După o evoluție excelentă, intervine ceva care dă totul peste cap. Echilibru, răbdare, precizie, încredere, toate dispar ca prin miracol și în locul lor se instalează grimasele înfrângerii. Pare o fatalitate dar, în realitate, e vorba de călcarea unei linii roșii a sinelui. Efectul unei comoții, mai puternică chiar decât instinctul de conservare. (more…)
continuare...

Urmând firul logic al interviurilor doamnei Kovesi

În aceste zile, doamna Kovesi pare a lupta singură împotriva unei ameninţări care se tot apropie şi care i-a cam paralizat (de frică, de îndoială, de sentimentul cauzei pierdute?) pe toţi susţinătorii ei. Altfel nu înţeleg de ce Ambasada SUA tace, SRI tace, DIICOT tace, CSM tace, DIGI 24, România Liberă şi alte publicaţii suport ale DNA tac. În vreme ce în tabăra opusă forţele critice vorbesc tot mai mult aceeaşi limbă, se aliază, se sincronizează, se focalizează, îşi compun vectorii de atac în toate paralelogramele posibile pentru a produce rezultanta de eficienţă maximă. (more…)
continuare...

Darren White – o armă de șantaj

Până și cele mai ciudate lucruri au unghiuri din care, privite, par de o normalitate fără cusur. Un bob de mac, plantat în centrul unui diamant șlefuit cu zeci de fațete, devine de nerecunoscut pentru orice privitor din afară. Mai puțin pentru acela care l-a introdus acolo și îl contemplă exact prin minusculul tunel de inserție. (more…)
continuare...

Mă opun reînvestirii din oficiu a Laurei Codruţa Kovesi la şefia DNA

22 de ani la rând Nicolae Ceauşescu a fost reales prim – secretar al PCR, congres după congres. În unanimitate, fără competiţie, fără contracandidaţi. Dintr-un motiv care nici nu mai trebuia explicat naţiei înţelepte: era unic şi de neînlocuit. (more…)
continuare...

Ecce homo! Pithecanthropus!

Față de conducătorii lor românii s-au dovedit, fără tăgadă, un popor adjectival: Ștefan cel Mare, Mihnea cel Rău, Radu cel Frumos, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Basarab cel Tânăr, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Dracul, Aron Tiranul, Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul, Iuga Ologul, Petru Ș Reușeau astfel, ei, românii, să sintetizeze printr-o simplă tușă pe care s-o priceapă și copiii, un personaj, o domnie, o epocă. Așa vor face, peste timp, și cu mai recenții lor capi: Regele Mihai, Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johannis. (more…)
continuare...

Autoapărarea: un drept uitat, un act de demnitate pe cale de dispariție

M-am săturat de lașitatea „îndreptățita”, de revărsarea publică „scuzabilă” a osânzei sub formă de siluete umane, purtând pe piept însemne ale unor respectabile demnități. M-am saturat de tremurul gelatinos, în microfoane de înaltă fidelitate, al vocilor sugrumate de târșală, de paloarea închipuiților noștri politicieni rămași fără pic de sânge în instalație de îndată ce își aud numele citat la DNA. (more…)
continuare...

Strigoii vechi şi noi

Motto ... aşa şi eu, ce încă-n gând fugeam, privii-ndărăt pădurea de strigoi din care-n veci ieşit-a viu vreun neam. Dante Alighieri, Infernul Numai cine n-a vizitat infernul nu ştie să recunoască un strigoi. Noi, românii, într-o pribegie de jumătate de secol printre cercurile şi bolgiile sale, am devenit experţi în a recunoaşte şi a simţi pe propria noastră piele prezenţa strigoilor: strepezeala respiraţiei lor acre, veninul faptei lor răzbunătoare. (more…)
continuare...