Lecția Ion Iliescu
Nu sunt nici pe departe un fan Ion Iliescu și nu mă voi apuca acum să vorbesc despre "teroriștii" din decembrie "˜89, despre mineriade ori trei mandate în loc de două, pentru a mă face crezut. Ion Iliescu a plonjat în tânăra democrație românească post- revoluționară direct din uterul comunist, târâind după el placenta roșie ce-l hrănise, formase și impregnase de obiceiuri ale puternicilor ilegitimi. (mai mult…)
O moțiune cât o revoluție
Îmi amintesc un film, inspirat dintr-un caz real, cu un submarin atomic, considerat  inexpugnabil, la bordul căruia se produce o explozie. Printr-o mobilizare supraomenească se izolează focarul, se cârpesc avariile și situația pare a intra sub control. Fatalitatea însă lucrează. O depresurizare violentă într-o altă zonă, obligă echipajul să se refugieze în unicul compartiment ce permite supraviețuirea. Pierderile sunt grele dar speranța salvării mijește din nou. Destinul este însă implacabil: exact purtătorul unor energii capabile a despica pământul în două cade pradă, culmea ironiei, unei  pene de energie care se dovedește fatală pentru toți. (mai mult…)
Mihai Răzvan Ungureanu sau vorbirea de camuflaj
Aseară, Mihai Gâdea a comis-o la română. E drept, nu la fel de grav cum o face săptămână de săptămână Â în editorialele sale profesorul universitar de limbi Mircea Mihăieș, dar într-un moment în care ar fi fost mai bine să fie la înălțime. MRU a punctat ca la scrimă, cu o înțepătură precisă al cărei venin l-a urmărit pe Gâdea pe tot restul interviului, timorându-l. Învingător la impresia artistică MRU! Ghinionul nostru este însă că MRU, de pe poziția pe care o are acum, nu este pus să ne influențeze destinele în plan artistic ci în latura lor cea mai prozaică (și, în același timp, și cea de care toată lumea este interesată), a vieții de zi cu zi, a luptei pentru supraviețuire. Or, privit prin prisma așteptărilor la acest capitol, prestația din inerviul de aseară a domnului Ungureanu a fost dezamăgitoare. (mai mult…)
Scurte
Constat o adevărată criză de nervi a puterii generată de protestul parlamentar al opoziției. (mai mult…)
Colaboratorul Ion Cristoiu
Ion Cristoiu scrie mult. Este un gazetar important. El ar vrea să fie un scriitor important. Este însă doar unul mediocru. A publicat 12 cărți. Â Își amintește cineva măcar un singur titlu? În schimb de găina lui care a născut pui vii a aflat toată lumea. (mai mult…)
Fețe glazurate de politicieni
Până acum nu am ales-o niciodată, ca subiect central al vreunui comentariu de-al meu, pe Elena Udrea. De câte ori eram tentat să fac asta ceva mă demobiliza și, fără a încerca să înțeleg foarte bine acel ceva, îi dădeam satisfacție mutându-mă împăcat la o altă temă. Aseară însă, privind-o pe doamna Udrea peste o oră la emisiunea lui Ion Cristoiu, m-am dumirit. (mai mult…)
Un naufragiu anunțat
L-ați văzut pe Pambuccian ieri, făcând declaratii? Parcă descinsese la interviuri direct din Goya, după o escală pe la Azilul de Noapte: spectral, cu părul răvășit, cu dezastre stomatologice de băgat în sperieți și pe cei mai neînfricați purtători de carii. (mai mult…)
Axa Washington „“ Londra desemnează premierul la București?
Analizând profilul celor pe care Traian Băsescu, în calitate de Președinte al României , i-a promovat în funcții cu impact major pentru țară dar mai ales pentru el și ai lui, ne dăm imediat seama că Mihai Răzvan Ungureanu reprezintă o stranie abatere de la regulă. Ce să aibă acest om în comun cu Emil Boc, Elena Udrea, Traian Igaș ori Gabriel Oprea? Ce viciu ascuns din el să fi stârnit interesul de colecționar de nulități al președintelui? Greu de răspuns. (mai mult…)
Domnului Neagu Djuvara, cu respect: noi cu cine votăm?
Domnul Neagu Djuvara este un o persoană senină, din alte vremuri.  Exponentul unei subspecii de român pe cale de dispariție, în fața căruia ceva te-mpinge să te înclini, ca într-un ritual păgân de socializare: românul aristocrat, românul purtător de noblețe în sânge și spirit. (mai mult…)
Unsul lui Dumnezeu și apa de ploaie
Noblețea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecția, o formă de cădere a omului în diabolism. Noblețea se dobândește în timp, cu eforturi, și fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecția este spontană, reziduu de instincte neșcolarizate, și de aceea duhnește a nădușeală acră și a picioare nespălate. (mai mult…)