Editoriale

Ultima faza a decrepitudinii: datu-n mintea copiilor

  Aberațiile comportamentale pot fi privite, pentru cine alege să le bage în seamă, cu sufocantă indignare sau cu zâmbetul pe buze. Atunci când exhibarea lor nerușinată te enervează peste măsură din motiv de nocivitate premeditată, parc-ai sparge un ou clocit în tărtăcuța “extravagantului”. Dar când îl vezi bătrân, neajutorat, cocârjat de multele decenii pe care le duce în spate, cu hainele atârnând pe dânsul ca pe crucea sperietorii de ciori din ogradă, zâmbești îngăduitor și îl lași în fanatismul lui dezarticulat să se mai creadă o dată un Mike Tyson vânjos, rezolvând cu spada brațelor și cu otrava vorbelor nedreptățile lumii. (more…)
continuare...
Editoriale

Dileala care pute

  Recunoaștem carnea stricată, ouăle stricate, mortăciunile, după duhoare. Așa s-a gândit natura să ne protejeze de relele putrefacției: dându-ne mirosul. Dacă treci prin apropierea unei pisici moarte nu trebuie neapărat să-i vezi hoitul ca să știi că zace, în descompunere, prin preajmă. Te izbește putoarea ei, uneori până la vomă, și te îmbrâncește pe trotuarul de vizavi ca să nu-ți întoarcă mațele pe dos. (more…)
continuare...