Mitingul din 20 ianuarie, o infrangere usturatoare pentru organizatori

  Judecăm prea afectiv! Latinitatea noastră, corcită  cu balcanismul regiunii, generează deviații alarmante. Cum ar fi să îi împingă  pe unii dintre noi să clameze de bună voie, despre poporul lor, că ar fi cel mai corupt din universul care contează.  Și să ofere ca soluție de vindecare aneantizarea sa prin pulverizarea în alții. Că alții, la nivelul istoriei, îi consideră pe români curvele marilor conflagrații, trădătorii alianțelor de onoare, mai treacă – meargă. Chestie de înterpetare, de rivalități, de citire partizană a egoismului. Dar ca tu însuți, polifonic, prin voci ca Macovei, ori Patapievici, ori Liiceanu, să te înfierezi ca nație și să-ți autopropui, întru purificare, exilarea și chiar extincția,  dacă s-ar putea, asta chiar că este forma uneia dintre cele mai ticăloase trădări. Judecăm prea emoțional! Mereu cu inima în gât, mereu prin prisma umorilor și nu a rațiunii. Nu apelăm mai deloc la matematică. La cifrele ei…
continuare...

Oribilul concert al maruntaielor

  Mulți știu pe pielea lor ce înseamnă o urgență stomacală. Crampe, bolboroseli, presiuni ascuțite și o  uriașă teamă de „prea târziu”. Tot organismul urlă: „o toaletă, o toaletă, regatul meu pentru o toaletă”. În astfel de clipe judecata e, practic, abolită. Vorbesc vintrele, dar ce spun eu „vorbesc”? Urlă, dictează, fac să dispară realitatea din jur și instituie dictatura realității lor: inconsistentă și urât mirositoare. (more…)
continuare...

Privind de pe pamant miscarea unor nori

    Când ești în avion, alunecarea printre nori ți se pare un fel de baie cu spumă.  Nu poți controla geometria fenomenului dar asta, în loc să te îngrijoreze, îți dă un sentiment de atotputernicie. Cum, în cadă fiind, poți ridica fără vreun efort un picior dintre clăbuci spre a-ți dovedi că...  dacă asta vrei, asta faci! Din contră, când ești pe pământ și privești norii, imaginea de ansamblu te poate cufunda în tot felul de stări și gânduri: că e sublim și grandios, că se înseninează sau că vine furtuna, că parcă se îngemănează într-o pasăre, ori într-un dragon, că parcă nimic nu e întâmplă (more…)
continuare...

Enigmaticul Liviu Dragnea

  Evenimente recente m-au provocat, prin contradicțiile pe care le conțineau, să privesc mai atent spre Liviu Dragnea. Să mă întreb dacă nu cumva, sub glazura lui de fante provincial, de șmecheraș fentând cu vorba pe toți cei dispuși să-i citească pe buze, sub superficialitatea lui ostentativă și aerul de victimă care nu vrea să riposteze, nu se ascunde, de fapt, un personaj mult mai redutabil. (more…)
continuare...

Sistemul nu moare, sistemul se reorienteaza

    HotNews și Dan Tapalagă joacă de multă vreme rolul de goarnă a sistemului. Camuflați inabil sub plasa cu frunze galben – verzui a presei de știri, acești agenți de influență, deconspirați și  caricaturizați ca atare de mințile lucide din societate, nici nu se mai obosesc, azi, să încerce a salva aparențele deghizamentului lor. Și-au asumat să întrețină delirul unui grup de susținători ai sistemului care, în fanatismul lor, cred că democrația e doar un paravan pentru domnia forței brute și a bunului plac, așa că alimentează sistematic nevoile acestui grup cu narcoticele informaționale de care are nevoie ca să nu intre în sevraj. (more…)
continuare...

Duelul jumatatilor de adevar

  Motto Trei de-ai mei i-au arestat pe alți trei de-ai mei Traian Băsescu   Schisma băsiștilor continuă. Acum se vede clar că, în clica - monolit pe care atât de mult s-a străduit să o creeze Traian Băsescu în jurul său, pentru a fenta democrația în scopuri personale, a existat de la început o fisură. E drept, toți preferații săi au avut un „ce” comun care să-i recomande la început ca oameni potriviți pentru o atare gașcă: hahalerismul. Doar că unii au ales să-l practice pe cont propriu iar alții înregimentați. Astfel încât, când Traian Băsescu nu a mai fost președinte, monolitul i s-a spart în două: hahalerele ariviste și hahalerele recunoscătoare. (more…)
continuare...

Doar atat ati putut? Slabut!

    Mi-a fost teamă de ziua de ieri. Când am văzut vânzoleala de pe Facebook, atâţia influenceri scoşi la dat ce-au mai bun, toţi adormiţii sub acoperire zgâlţâiţi în efecte, să se activeze de urgență, Tapalagă prins între fibrilaţii și Parkinson, Nicuşor Dan adăugând fum pe nări gângăvelilor sale obișnuite, Raluca Turcan chemându-şi partidul la rivuluţie  pe maidan, în fine, toată lumea bună punând de-o apocalipsă, am zis: gata! Până aici le-a fost pesediştilor şi celor 50% de români care i-au votat! Acum m-am lămurit şi m-am liniştit! Deci asta-i forţa marii găselniţe, marii arme secrete a SRI de scos oameni în stradă pe cale feisbucistică: 20 000. Hai, 30 000. Hai, la nivel de ţară, 50 000! Slăbut! Foarte slăbut! (more…)
continuare...

Efecte colaterale ale scandalului Black Cube

Din punct de vedere jurnalistic, scandalul Black Cube mi se pare cel mai tare subiect autohton de după mineriade. Mai tare decât „răpirea jurnaliștilor”, mai tare decât „Colectiv”, mai tare decât „Dan Condrea și Hexifarma”, mai tare decât orice îmi vine acum în minte legat de cei 10 ani de coșmar extrem cu Traian Băsescu la Cotroceni. (more…)
continuare...

Mulțumesc, Raluca Prună! Mulțumesc, Dan Tapalagă!

  Spectacolul prostiei umane depășește uneori, prin inedit și spontaneitate, geniul marilor comici. Dacă la aceștia din urmă efectul ilariant este unul urmărit, obținut prin exploatarea talentului și a unor idei de excepție, proștii spontani provoacă râsul involuntar, prin renghiuri la care sunt supuși de propriul lor tembelism. (more…)
continuare...
12