Cristian Tudor Popescu: proporţii de măsurat obiectivitatea

Trebuie să recunosc: acţiunile din ultima săptămână ale procuraturii (securitatea băsistă) m-au enervat foarte tare.  Nu atât prin ceea ce demonstrează, că ne-am întors la teroarea în masă care a marcat triumful securităţii comuniste, cât prin obrăznicia şi nesimţirea fără margini ale celui ce le-a declanşat. Simt crescând în mine o formă nouă de neacceptare, nu ca până acum predominant interiorizată, ci de tip şrapnel.  O energie care este implacabil atrasă spre exterior de  noi cauze, explozive, de o solidarizare până la capăt cu cei mulţi, sortiţi a fi etern batjocoriţi de clici minoritare. (more…)
continuare...

Ziarişti de fond, de formă şi de coloratură

EDITORIALUL DE JOI Mulţi se vor fi mirat şi, probabil, mulţi încă se mai miră de nişte aparente paradoxuri legate de ziarişti. Cum unii pot scrie atât de prost, cum unii pot scrie atât de mincinos, cum unii pot fi atât de făţarnici, cum unii pot fi atât de slugarnici. Explicaţia stă în meseria de bază a acestora, în talentul şi inteligenţa lor, în caracterul şi vulnerabilităţile lor. Există ziariştii de fond, denumire căreia i-am subsumat  talent, forţă, viziune, foarte des credibilitate, uneori, penetrabilitate. Sunt puţini şi nu sunt perfecţi. Atunci când îi citeşti ai impresia că-ţi deschid o fereastră către o perspectivă originală, verosimilă şi incitantă. N-am spus “adevărată”, n-am spus “convenabilă”, n-am spus “profetică”, n-am spus “artistică”. Am un exemplu principal şi patru secundare. Exemplul principal este Popescu. Nu pot uita două articole ale lui care au zdruncinat inerţiala şi autosuficienta noastră clasă politică: despre Ritzi (“O fosilă…
continuare...

Materia primă şi plus-minusurile ei

REVISTA PRESEI DE SAMBATA 8 – 13 noiembrie 2010 Foarte rar şi doar din motive punctuale, citesc alte ziare decât următoarele (în ordine alfabetică):  Adevărul (A), Cotidianul (C), Evenimentul Zilei (EVZ), Gândul (G), Jurnalul Naţional (JN), România Liberă (RL) şi Dilema Veche (DV). Preferatul meu pentru conţinut, dar mai ales pentru editoriale, este Gândul. Găsesc aici şi corozivitatea băilor de acid ale lui CTP, şi umorul suprarealist, mereu proaspăt, al Leliei Munteanu, şi analizele pline de materie activă ale lui Florin Negruţiu. Există însă şi ceva care mă agasează la acest ziar, altfel bine decupat în peisajul cu multe locuri comune al presei de la noi: forumurile. Nu pot pricepe cum administratorii G se încăpăţânează a păstra o ordine a postărilor cu prima postare mereu în deschiderea forumului, când, din o mie de motive,  ar trebui să adopte metoda ultimul postat primul publicat. Le-am scris, le-am explicat, n-au înţeles, nu…
continuare...