De la demnitate la capitulare

Probabil că fac eu prea mult caz de aberația botezată pompos  și scrisă cu gotice: "demnitate". O văd, în orbirea mea, ca pe o prețioasă, rară, nobilă însușire individuală care, prin acumulare socială peste un anumit prag critic, poate deveni bun și marcă naționale. Noi romanii suntem insa, se pare, departe de acest prag critic. (mai mult…)
continuare...