Cand minciunile sunt atat de mari si evidente ca blocheaza circulatia

  Gabaritul unei miniciuni depinde de forța ei de penetrare și de forța ei de distrugere. Cele două forțe nu sunt echivalente. Prima înseamnă la câți oameni ajunge miniciuna, cea de a doua cât de grave sunt consecințele ei. Se poate una fără cealaltă, cum se pot și ambele, la pachet. Forța de penetrare a unei minciuni depinde, semnificativ, de notorietatea mincinosului. Când ne minte Laura Kovesi că nu a plagiat în teza de doctorat și că nu s-a întâlnit niciodată cu politicieni în timpul ei liber, într-un cadru neformal, și apoi vin confirmări oficiale, de la CNATDCU că a plagiat 5% și de la Parchetul General că a fost în sufrageria lui Oprea să mănânce și ea, mititica, un fursec de ziua lui Onțanu, bubuie toată presa și află tot românul. Penetrare până în rărunchi, gabarit depășit pe toate direcțiile, la toate cântarele. Cum de asemenea, când ne minte…
continuare...

Vai, Johannis, ce slugă jalnică ai ajuns!

  "Președintele Klaus Iohannis afirmă - după ce Călin Popescu Tăriceanu, i-a cerut să îi demită pe Laura Codruta Kovesi și Florin Coldea dacă afirmațiile lui Traian Băsescu privind "un stat mafiot" sunt adevărate - că "în România, statul de drept este funcțional, iar declarațiile unor persoane puse sub învinuire sau trimise în judecată care pun sub semnul întrebării ori contestă acest lucru sunt lipsite de credibilitate"".   Nici măcar o verificare de faţadă nu ai dispus. “În România statul de drept este funcţional!”. Laşitate supremă la ditamai voinicul germanic. (more…)
continuare...

Autoapărarea: un drept uitat, un act de demnitate pe cale de dispariție

M-am săturat de lașitatea „îndreptățita”, de revărsarea publică „scuzabilă” a osânzei sub formă de siluete umane, purtând pe piept însemne ale unor respectabile demnități. M-am saturat de tremurul gelatinos, în microfoane de înaltă fidelitate, al vocilor sugrumate de târșală, de paloarea închipuiților noștri politicieni rămași fără pic de sânge în instalație de îndată ce își aud numele citat la DNA. (more…)
continuare...

Oaspeţi pe blog: Augustin Buzura: PUNCT

Doamna doctor Roşca (@cris) ne-a îmbogăţit, o vreme, blogul, cu textele domniei sale documentate, profunde şi încărcate de un fior patriotic pe care depărtarea de ţară îl înfrumuseţează cu o aură dramatică. După aceea, poate supărată pe modul în care unii dintre noi i-am interpretat şi răstălmăcit mesajele, ne-a părăsit. Azi, spre marea mea bucurie, @cris revine cu un comentariu, de fapt cu o trimitere la un text tulburător. Vi-l împărtăşesc cu bucurie. Să fie acesta articolul cu care blogul nostru întâmpină 1 Decembrie 2015– Ziua Naţională a României! (more…)
continuare...

Sub sintagma „Justiția independentă din România” se ascunde un cinic experiment de aservire

Devine tot mai clar pe zi ce trece, din declarații, din fapte, din anomalii, că România a devenit o rezervație de cobai. Cu avantajul, pentru experimentatori, că este locuită de o populație și nu de un popor. O adunătură de oameni ce și-au pierdut identitatea, mândria națională, virtutea solidarității, preluând din recea îndobitocire comunistă cultul delațiunii și plăcerea morții caprei vecinului. (more…)
continuare...

Ţara cu doi politicieni şi o televiziune de ştiri

Un politician adevărat este acela care ştie să preia mesajele primordiale ale societăţii în care trăieşte. Pentru care, apoi, să se bată viguros, cu inteligenţă, cu tenacitate, asumându-şi riscuri, dacă e cazul chiar până la a se lăsa martirizat (Martin Luther King, Nelson Mandela). El trebuie să fie perceput drept erou, personaj mesianic, demn de a i se încredinţa cecul în alb al votului pozitiv (cel încărcat de speranţă şi nu de resentimente) al cetăţeanului statistic. (more…)
continuare...

În fine, un politician redutabil la orizont

Când domnul Călin Popescu Tăriceanu s-a despărțit de PNL, migrând cu o mână de liberali nu foarte reprezentativi spre grupul lui Victor Ponta aflat la putere, l-am criticat vehement. Credeam, la vremea aceea, în Crin Antonescu și în determinarea lui de a-mi reprezenta interesele până la capăt. M-am înșelat! Nu a fost prima oară, dar am un avantaj: recunosc. Acord necondiționat prioritate realității, atunci când aceasta îmi contrazice, cu argumente imbatabile, poziționările de moment. (more…)
continuare...

Războiul forțelor negre sau părţile bune ale fatalităţii

În momentul în care dezlănţuirea unor forte negre te copleşeşte, punându-te în condiţia castelului de nisip când vine valul, nu-ţi rămâne decât să încerci a folosi fărâmele de luciditate la care mai ai acces, pentru a căuta părţile bune ale fatalităţii și a încerca să mai tragi mici foloase de pe urma lor. (more…)
continuare...

Felicitări, Tăriceanu!

Patru zile am căutat bezmetic prin presa rezervată titanilor preamăririi “justiţiei independente” din România, presa aceea, finanţată prin mecenatul generosului SRI dispus oricând să dea lecții naţionale de morală și gândire liberă (fie pe axa B1 – EVZ – România Liberă, fie pe axa MediaPro, fie pe axa acoperiților cu dublu ștat de plată), fără să găsesc vreo reacţie a necruţătorului Cristian Tudor Popescu la cazul Rarinca. (more…)
continuare...

Măreția luptelor inegale

Motto: Suntem un popor paşnic. Am pierdut mai multe avioane militare în exerciţii decât în luptă. Valeriu Butulescu Românii nu au avut niciodată vocaţia sacrificiului prin luptă. Prin resemnare, adeseori! Prin spirit de turmă, la ceremonii! Nu însă și prin dezvelirea vitejească a pieptului individual, în fața glonțului atotputernic, nici prin intrarea în ring la trântă cu balaurul cu 7 capete. Sărim la bătaie din bâzdâc, fără eșafodaj lăuntric, fie dacă ne simțim mai puternici decât adversarul, fie dacă nu mai avem de-ales. În rest, contemplativi până la transă. Plecăciuni pentru destin, bezele fatalității. (more…)
continuare...
12