PNL – spre dezintegrare prin prostie

  Cred că am mai povestit cândva, pe acest blog, mica mea idilă cu PNL. Era prin anul 1993, după ce PNL tocmai ratase pragul și nu intrase în parlament. Un prieten de familie, senator liberal în mandatul care tocmai se încheiase, mi-a propus să pun umărul la renașterea acestui partid, care ajunsese într-un moment de răscruce.  Am acceptat, și pentru prima oară (și ultima, până în prezent) m-am trezit în buzunar cu un carnet de partid. Devenisem membru PNL. (more…)
continuare...

Săptămâna marilor clarificări

  Emoții mari la vârf! Olimpul românesc fierbe. Știți cum se numește cel mai înalt vârf al Olimpului? V-ați grăbit spunând Iohannis. Mă refeream la piscul maxim din Olimpul grecesc. Acesta se numește Mytikas (Nașul). Orice asociere tendențioasă între cele două nume ale celor două supremații se face pe răspundere proprie. Tot ce-am vrut eu să spun este că până și preaputernicii zei au momentele lor de clătinare. A început o săptămână ca noaptea de dinaintea unui transplant major. Pentru mulți grei, o întrebare eclipsează totul: va mai răsări mâine soarele pe strada noastră sau nu? Doamna Gorghiu este pe făraș. Singură s-a recomandat măturii când a promis că dacă, după aceste alegeri, PNL nu va fi la guvernare, domnia sa va descăleca din jilțul brătienilor. Sigur, minuni s-au mai văzut, dar, chiar așa? În fine, până la urmă doamna Gorghiu reprezintă o miză doar pentru sine. Să nu ne…
continuare...

Schimbarea forțată a clasei politice – o formă toxică de avort social

Conducătorii oculți ai României încearcă să se legitimeze în fața poporului printr-un intermediar democratic ales: Klaus Iohannis. Toate direcțiile pe care ei doresc să le imprime țării sunt comunicate prin vocea președintelui. Ca reprezentând voința acestuia, viziunea acestuia, planul său reformator pentru o Românie a lucrului bine făcut. (more…)
continuare...

Autoapărarea: un drept uitat, un act de demnitate pe cale de dispariție

M-am săturat de lașitatea „îndreptățita”, de revărsarea publică „scuzabilă” a osânzei sub formă de siluete umane, purtând pe piept însemne ale unor respectabile demnități. M-am saturat de tremurul gelatinos, în microfoane de înaltă fidelitate, al vocilor sugrumate de târșală, de paloarea închipuiților noștri politicieni rămași fără pic de sânge în instalație de îndată ce își aud numele citat la DNA. (more…)
continuare...

Tipologii de politicieni. Azi: gonflații!

Nimeni nu poate pretinde că este politician adevărat dacă nu a câștigat măcar o dată, pe bune, o bătălie electorală. Și spun „pe bune” pentru că am văzut destule situații în care pupili ai unor granguri, de partid sau de stat, au fost impuși, în urma unor scrutine de tot râsul, pe poziții victorioase. Alegerea Ebei ca europarlamentar ar trebui sa fie un exemplu suficient. (more…)
continuare...

Ţara cu doi politicieni şi o televiziune de ştiri

Un politician adevărat este acela care ştie să preia mesajele primordiale ale societăţii în care trăieşte. Pentru care, apoi, să se bată viguros, cu inteligenţă, cu tenacitate, asumându-şi riscuri, dacă e cazul chiar până la a se lăsa martirizat (Martin Luther King, Nelson Mandela). El trebuie să fie perceput drept erou, personaj mesianic, demn de a i se încredinţa cecul în alb al votului pozitiv (cel încărcat de speranţă şi nu de resentimente) al cetăţeanului statistic. (more…)
continuare...

Și dacă, totuși, Klaus Iohannis vrea să fie un președinte adevarat pentru români?

Semnele date populației, după investire, de noul președinte al țării, au transformat rapid în mințile multora încrederea în confuzie. A contribuit major la această degradare accelerată a speranței în Klaus Iohannis informația, confirmată din mai multe surse, că în timpul campaniei sale electorale acesta s-a bucurat de spijinul (evident, neconstituțional) al generalului Coldea. Prin urmare s-a tras concluzia că domnul Iohannis îi este obligat șefului SRI și va trebui, în consecință, să-și arate recunoștința față de el și de instituția pe care o conduce. (more…)
continuare...
12