Despre Adrian Năstase

Sunt unul dintre cei care au votat negativ la prezidenţialele din 2004. Eram sătul până peste cap de corupţia regimului Năstase şi, deşi aveam informaţii despre “calităţile umane”  ale lui Traian Băsescu, despre “onorabilitatea” acestuia (v-am relatat într-unul dintre comentariile mele mai vechi despre împrejurarea in care acesta a exclamat “îmi bag în cuvântul meu de onoare”), l-am votat aproape cu entuziasm, ca să-l sancţionez astfel pe Adrian Năstase. (more…)
continuare...

Patimă şi mătrăgună

(Comentariu postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat "Pauza s-a terminat, capul la fund", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Motto Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul! Dostoievski – Fraţii Karamazov Literatura, dar şi realitatea, abundă în iubiri perverse: băieţandri inocenţi îndrăgostiţi de curve, fecioare evlavioase seduse de derbedei.  Tema raţiunii răpuse de un ego romanţios, care se crede mai presus de lecţiile vieţii. Nicicând  în astfel de cazuri lucrurile nu sfârşesc bine, dar asta nu mai contează. Protagoniştii pozitivi ai ecuaţiei, viitoarele victime, preferă să se lase înghiţiţi de ruşinea neghiobiei lor decât să-şi recunoască, cu adevărat şi izbăvitor, slăbiciunea. (more…)
continuare...

Mircea Cărtărescu la trântă cu evidenţele!

(Comentariu postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat "Noul Vadim si PSD-ul Mare", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Mircea Cărtărescu este astăzi nervos şi îşi ridică fustele în cap. Ne demonstrează că, în majoritatea timpului şi circumstanţelor, doar pozează în băiat subţire, în persoană  echilibrată, sensibilă la adevăr şi precepte umaniste, el fiind în realitate subiectiv,  intolerant, dogmatic şi cu ţâfnă de bodegă când îi intră un fir de nisip la vreo bătătură. (more…)
continuare...

România prin poeţii săi: de la Păunescu la Cărtărescu

(Comentariu postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat "Curaj sau nebunie?", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Mircea Cărtărescu, în publicistica sa politică, se comportă ca un tată iubitor, ca o doamnă Plăcintă în travesti, ai cărui copii, fără drag de carte şi cam derbedei, o ţin şnur din boacănă în boacănă. Îi critică de ochii lumii, atunci când situatia e prea albastră, dar nu se poate împiedica să folosească orice tertipuri, orice mijire de interpretare lăudabilă a comportamentului lor dictat de toane, pentru a demonstra că, în adâncul sufletului său liric, şi-i asumă şi se bucură, ori suferă, în solidar cu ei. (more…)
continuare...