Scorul acestui articol
[Total: 44 voturi. Media: 4.5]
Oamenii comunică atât cât le permit mijloacele de care dispun. Trecerea de la comunicarea prin viu grai la cea prin scrisori, radio, telefon, televizor, Internet a fost un proces început lent dar care, cu timpul și progresul tehnologic, s-a accelerat amețitor. Cei care au putut ține pasul au profitat din plin. Iar aceștia au fost, în primul rând, cei cu posibilități materiale. Fiecare, la nivelul lui de prosperitate, s-a dotat cu tehnică recentă, a învățat să o folosească și, de aici, diverse tipuri de beneficii. Printre marii beneficiari ai exploziei Internetului au fost serviciile secrete. Aveau și resurse financiare, și acoperire legală (până la un punct, dar un punct greu de identificat și verificat), și un extrem de important camuflaj instituțional care să le transforme într-un fel de F-22 Raptor. Iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Asistăm de-o vreme la o serie de fenomene sociale stranii, mai ales în plan  politic, care ne-au influențat serios viața.

De exemplu, modul în care a fost reales Traian Băsescu președinte, în 2009. Sau deturnarea referendumului din 2012. Sau ruperea USL, în 2014, cu scoaterea din scenă a lui Crin Antonescu și forțarea creării noului PNL, acest anus politic împotriva naturii. Sau întoarcerea rezultatului din primul tur al prezidențialelor din 2014 prin mobilizarea, în doar două săptămâni, a peste 1.5 milioane de alegători din rândul pasivilor. Sau manifestația „spontană” de protest din mai multe orașe mari ale României în care, imediat după anunțarea la televizor a primelor rezultate din exit poll-urile pentru aceleași prezidențiale din decembrie 2014, zeci de mii de oameni contestau, extrem de bine organizați, victoria lui Ponta. Sau „revoluția Colectiv”  care a dus la înlocuirea unui guvern legitim, reprezentând voința unei mari majorități de români, cu un guvern botezat „tehnocrat” și „al meu”, format din diletanți trimiși în misiune, care își purtau gradele pe sub vestoane civile. Sau… sau… sau!

Toate aceste anomalii, implicând tabere antagonice și un număr mare de oameni, sunt fenomene de domeniul socialului. Pot ele apărea întâmplător, cu o asemenea frecvență și mereu orientate împotriva voinței majoritare? Imposibil de acceptat asta de o minte rațională. Este clar că avem de-a face cu intervenții ale serviciilor secrete, crescute și educate de Traian Băsescu după chipul și deprinderile sale dictatoriale.

Inconvenientul acestor înșelătorii de succes folosite de serviciile secrete pentru a deturna voința populară este că nu prea pot fi utilizate repetitiv. Lumea se prinde repede și le sancționează. Așa că, la nivel de „inginerii”, aceste servicii trebuie să dea dovadă de multă imaginație pentru a veni, de la alegeri la alegeri, cu noi trucuri. Cu noi idei de substituire a voinței populare cu voința unor grupuri oculte de interese.

În decembrie avem parlamentare. Să analizăm puțin contextul.

După rezultatele de la locale și având în vedere prestația nu mediocră ci de-a dreptul antinațională a guvernului Cioloș, perspectiva ca tandemul PSD – ALDE să crească în continuare și să obțină, în decembrie 2016, peste 50% din voturile exprimate, este mai mult decât probabilă. Asta ar însemna câștigarea dreptului de a propune primul ministru și de a face noul guvern.

Pentru actualii conducători ai țării, unii vizibili, alții în umbră, un astfel de rezultat ar fi, literalmente, un dezastru. Un adevărat vot de blam. Un parlament și un guvern cu o legitimitate proaspătă, pe care poporul le-a preferat iohaniștilor și cioloșiștilor, în ciuda uriașelor campanii de denigrare și decimare orchestrate împotriva lor de binomul SRI – DNA, ar periclita, în bună măsură, jocurile puse la cale de guvernatorii și ocupanții României ce nu au nimic comun cu interesele ei.

Prin urmare, în opinia lor, așa ceva nu ar trebui (nu trebuie) să se întâmple! Sau, în original, „this should not be happening”!

La asta se lucrează acum. Ordinul se execută, nu se discută. Nu că s-ar gândi cineva (dintre cei în chestiune) să-l discute, dar așa e expresia.

Proiectul de înșelare o dată în plus a electoratului român a avut, deja, o fază pilot: alegerile locale. Atunci s-a testat, la nivel de București, ideea confuzionării populației prin intermediul unei formațiuni noi, croită, mai degrabă, după gustul străzii. Cum  la București, după tragedia de la Colectiv, cei care au ieșit în stradă s-au manifestat anti-sistem, bucureștenilor le-a fost servit ceva de soiul ăsta: Nicușor Dan, cu al său USB. Experimentul a dat rezultate. 30% pentru Nicușor Dan suna promițător.

Cu țara, însă, e mai greu. Într-o Românie rurală și pauperă, manipularea prin Internet și prin mass – media, în general, funcționează la parametri mult inferiori. Sondajele, studiile sociologice efectuate pe bune, pentru uz intern, le-au arătat analiștilor și autorilor de sinteze de la SRI că, de pildă, transformarea USB în USR nu este suficientă, nu le-ar rezolva problema. Și atunci trebuia găsit Planul B.

Planul B a primit acronimul PRU: Partidul România Unită.

Cine nu pricepe că această încropeală a fost scoasă din joben de prestidigitatorii de la SRI specializați în soluții electorale de avarie, nu prea are ce căuta pe-aici.

Să recapitulăm: obscurul Bogdan Diaconu, despre care nu pot spune altceva decât că seamănă la mutră cu fotbalistul Cosmin Contra, lâncezește de doi ani într-un partiduleț cu iz naționalist pe care l-a înființat în 2014, după ce s-a retras din USL. Brusc, cu patru luni înainte de alegeri, fără ca Diaconu să apară public cu vreo luare de poziție notabilă sau vreun program mobilizator, în partidul lui încep să dea năvală senatori și deputați de peste tot: de la PSD, în principal, dar și de la PMP, PNL, PPDD. Dintre migranții notorii, sunt două nume care sar în ochi prin afinitățile lor cu SRI: Daniel Savu și Sebastian Ghiță. La care l-aș adăuga și pe Mirel Palada, din pure intuiții proprii.

„Credibilul” Marius Pieleanu, la fel de sociolog ca și Mirel Palada, apreciază într-un comentariu la întrebarea hamletiană „va trece sau nu va trece Victor Ponta la PRU?” că acest partid efervescent ar putea crea printre români un clocot de entuziasm echivalent cu 10 – 13% grade electorale.

Asistăm la o mobilizare și o mediatizare fără precedent în jurul acestei gogoașe care se umflă, și se tot umflă, și crește într-o zi cât alții într-un an. Eficiență complet atipică românilor dar extrem de specifică structurilor militarizate.

Veți întreba ce plan urmărește SRI prin această manevră destul de complicată.

Obiectivul capital al SRI este să împiedice tandemul PSD – ALDE să obțină atâtea voturi încât să poată forma o majoritate după alegeri. Acest obiectiv poate fi îndeplinit prin atingerea, conjugată, a trei ținte:

  • dislocarea din PSD a lui Ponta, principalul motor electoral al partidului;
  • crearea, pentru electoratul PSD, a unor opțiuni alternative de vot, care să-l divizeze;
  • slăbirea ALDE prin scoaterea din joc sau neutralizarea lui Tăriceanu.

Introducerea pe piața politică a gogoașei PRU vizează facilitarea atingerii primelor două ținte. Există următoarele posibilități:

  1. Dacă Ponta, intoxicat de apropiații săi Ghiță și Palada (aceiași în care s-a încrezut și atunci când l-a părăsit pe Crin Antonescu și a rupt USL), va trece la PRU, atunci, pentru SRI, meciul va fi ca și câștigat. Căci toate procentele pe care PRU le va obține (și, cu Ponta președinte, vor fi cel puțin 5-7%), vor rupe din PSD și ALDE. PRU nu va intra însă în Parlament (căci, fiind vorba de doar 2-3 procente de măsluit ca să nu se treacă pragul, „sistemul” nu va avea nicio problemă să le gestioneze „corespunzător”) și astfel alianța PSD – ALDE va fi ușurată de 5 procente iar PRU se va trezi în afara Parlamentului. Suficient pentru obiectivul propus.
  2. Dacă Ponta nu va mușca momeala și va rămâne în PSD, PRU nu va putea obține, pe bune, mai mult de 2-3%. În acest caz va fi aplicat tot planul mai înainte descris dar nu prin amputarea a 2-3 procente de la PRU ci prin adăugarea a 1-2 procente, luate de la PSD, până în apropiere de limita 5%.

SRI este tenace. Experimentează sociologic până reușește. A creat două partidulețe fantomă cu dezertori din PSD (Vanghelie și Geoană), sperând într-o erodare. Efectul a fost nul. A încercat să le comaseze. Zero! S-a orientat către NGO-ul lui Nicușor Dan, altfel cu oameni onorabili și scopuri, declarativ, oneste. Îl ajută să devină partid național ca să-l infiltreze, apoi, la greu. Acum se concentrează pe gonflarea PRU. Dacă ține, ține!

În fine, nu mai insist. V-ați prins la schemă. Democrație pură.

Totuși, să remarcăm: câte sacrificii, câtă sforțare, ca să-l înlocuim pe Cazanciuc cu Prună și voința unui popor cu toanele unor vechili. Nu-i așa că merită?

Contele de Saint GermainEditorialeBogdan Diaconu,Calin Tariceanu,Crin Antonescu,Daniel Savu,DNA,F-22 Raptor,guvernul Ciolos,guvernul meu,guvernul tehnocrat,Mircea Geoana,Mirel Palada,Nicusor Dan,PRU,Raluca Prunaexperimente sociologice,referendumul din 2012,revolutia Colectiv,Robert Cazanciuc,Sebastian Ghita,SRI,tandemul PSD - ALDE,USB,VanghelieOamenii comunică atât cât le permit mijloacele de care dispun. Trecerea de la comunicarea prin viu grai la cea prin scrisori, radio, telefon, televizor, Internet a fost un proces început lent dar care, cu timpul și progresul tehnologic, s-a accelerat amețitor. Cei care au putut ține pasul au profitat...Blog politic si polemic